Toți am auzit fraza: „Toți avem de alergat o cursă”. Asta înseamnă că fiecare dintre noi avem o viață de trăit. Ca și creștini, Dumnezeu are un scop anume și un plan pentru fiecare dintre noi. Apostolul Pavel ne spune în Evrei 12:1:”Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.”
Pentru mine asta înseamnă să merg înainte, chiar și când trec prin greutăți. Mare parte din viață este una obișnuită. Totuși, multe dintre lucrurile care ni se întâmplă vin sub forma unor situații provocatoare, de la lucruri care ne deranjează până la poveri grele.
Toți trecem prin momente grele. Ceea ce contează cel mai mult este modul în care ne ocupăm de situațiile cu care ne confruntăm. În 2 Timotei 4:7 scrie: ”M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.”
Înaintează… Odată mi-am făcut o listă cu toate lucrurile care mi-au furat pacea într-o anumită perioadă. Erau lucruri precum: durere de spate… o unghie ruptă. Mi-am uitat bagajul în avion și mi s-a scurs apă din umidificator. M-am lovit la braț în timp ce făceam exerciții pentru spate, mi-am sucit încheietura, am pătat canapeau albă cu vin roșu… mi-am pierdut pantalonii la spa! Unele erau lucruri nesimnificative, altele erau mai grave.
Am învățat un lucru din această experiență: se întâmplă anumite ”lucruri” în viață. Dar nu trebuie să le lăsăm să ne împiedice să ne împlinim scopul și să-L slujim pe Dumnezeu din toată inima noastră. Este o pierdere de timp atunci când ne supărăm din cauza unor lucruri mărunte. Dacă nu știi ce să faci într-o situație, fă ceea ce știi să faci și continuă să înaintezi.
Trebuie să învățăm să înaintăm chiar și atunci când ne confruntăm cu anumite dificultăți. Un mod prin care putem să facem asta este să nu ne mai gândim la noi și să ajutăm pe cineva. Toți ne confruntăm cu probleme, dar nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de problemele noastre! Cred că victoria vine ca rezultat al determinării noastre să mergem înainte.
Odihna… O parte importantă pentru a câștiga cursa este să înveți să te odihnești. S-ar putea să pară a fi un oximoron, dar vreau să vă spun că odihna nu înseamnă să nu faci nimic. Înseamnă să fii plin de pace și să te încrezi pe deplin în Dumnezeu. Bucurându-ne de odihnă putem să facem tot ce avem de făcut deoarece nu ne încredem în noi, ci ne încredem în Cel care ne dă puterea și capacitatea să facem lucrurile.
Dumnezeu a făcut creația în șase zile și în a șaptea zi S-a odihnit. El l-a făcut pe Adam în a șasea zi, astfel că ziua în care Adam a apărut pe pământ a fost o zi de odihnă, asta însemnând că tot ce facem trebuie să fie făcut dintr-un loc al odihnei. Isus a murit pentru păcatele noastre și apoi S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu… un loc al odihnei.
În perioada Vechiului Testament, marele preot aducea jertfe pentru păcatele oamenilor. Acest lucru se făcea în mod regulat. Când a venit Isus, sacrificiul suprem, a plătit datoria pentru păcatele noastre și El s-a așezat la dreapta Tatălui deoarece lucrarea Sa s-a încheiat.
A învăța să ne odihnim este cel mai important lucru. A ne odihni în Dumnezeu este ca și cum sufletul nostru și-ar lua o vacanță. Când suntem în odihna Lui, nu suntem preocupați de ceea ce cred ceilalți despre noi sau cum se vor rezolva lucrurile dacă împlinim voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. De prea multe ori, oamenii se stresează cu privire la situațiile lor. Dar de fapt, nu este vorba despre circumstanțe, ci modul în care ne ocupăm de ele cauzează stresul.
A te odihni înseamnă să ai credință. Poți să rămâi neclintit în mijlocul încercărilor deoarece știi că Dumnezeu este în control și El te va ajuta să treci prin situațiile cu care te confrunți. Asta înseamnă să lucrezi dintr-un loc al odihnei. Faci ceea ce trebuie să faci având pace, având încrederea deplină în harul lui Dumnezeu și în ajutorul Lui în ceea ce privește împlinirea cerinței tale.
Aleargă… Fiecare trebuie să alergăm, trebuie să împlinim un scop, trebuie să ne trăm viața. Toți trebuie să începem de undeva. Încurajarea mea este să începeți dintr-un loc al odihnei. Învățați cum să vă încredeți în călăuzirea Duhului Sfânt. El vă va călăuzi și vă va ajuta să încheiați cu bine alergarea!
