Învățătura Domnului Isus Cristos este lucrul cel mai de seamă de pe pământ. A o iubi, a o trăi, a o vesti și a muri pentru ea este substanța adevăratului martiraj.
Uneori un cuvânt are două, trei, sau chiar patru sensuri și de aceea, de câte ori vedem acel cuvânt scris, sau îl auzim pronunțat, trebuie să ne întrebăm: În ce sens este folosit cuvântul acesta acum? Un asemenea cuvânt este ”a mărturisi” și ”mărturisire”. De regulă, ”a mărturisi” înseamnă a destăinui un secret. Dar, în limbajul biblic, el poate însemna și ”a vesti”, sau ”a proclama”, sau chiar ”a da învățătură”.
Să ne uităm cu atenție la aceste cuvinte ale lui Ioan Botezătorul:
”Cel ce vine din cer este mai mare decât toți; cel ce este de pe pământ este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel ce vine din cer este mai mare decât toți. El mărturisește ce a văzut și a auzit și totuși nimeni nu primește mărturia Lui. Cel ce primește mărturia Lui adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-i dă Duhul cu măsură” (Ioan 3: 31-34).
Vedem de aici că ”mărturisește” înseamnă ”vorbește” și ceea ce ”mărturisește” el sunt ”cuvintele lui Dumnezeu”. Iar a primi ”mărturia Lui” înseamnă a crede că ce spune El este ceea ce spune Dumnezeu.
Din analiza acestui text și din analiza altor pasaje din Evanghelia lui Ioan, putem trage cu certitudine concluzia că ”mărturia” lui Isus este învățătura pe care ne-a dat-o Isus.
În lumina aceasta trebuie să citim această declarație a lui Isus:
”Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor națiunilor. Atunci va veni sfârșitul” (Matei 24:14).
Unii, printr-o citire superficială a acestui text, ne spun că trebuie să vestim Evanghelia națiunilor numai ca la judecata din urmă să le fie o mărturie împotrivă, adică să nu poată zice că n-au știut ce le cere Dumnezeu.
Imaginați-vă ce fel de bunătate are Dumnezeu dacă Își ia atâta timp și ne cere atâta efort în a vesti Evanghelia numai ca El să aibă justificare să-i condamne pe oameni la o pedeapsă eternă!
Dacă, însă, prin ”mărturie” înțelegem ”învățătura lui Isus”, atunci planul lui devine cu totul altul:
”Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de învățătură tuturor națiunilor”!
Aceasta corespunde cu marea trimitere din cap.28:19, unde ni se spune să ucenicizăm toate națiunile învățându-le tot ce ne-a învățat El și învățându-le să trăiască după această învățătură!
Să mai adăugăm la acestea faptul că ”voia lui Dumnezeu”, conform lui Matei 7:21-24 înseamnă toate cuvintele lui Isus din predica de pe munte și, prin extensie, toată învățătura lui Isus, și atunci vom înțelege că planul lui Isus este ca învățătura Lui să devină baza gândirii și a trăirii tuturor popoarelor care alcătuiesc omenirea!
Să facem acum un exercițiu extrem de important, și anume, să înlocuim ”mărturia” cu ”învățătura” în următoarele pasaje din cartea Apocalipsa:
Apostolul Ioan ”a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia (învățătura) lui Isus Cristos” (1:2) și a fost exilat în insula Patmos ”din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei (învățăturii) lui Isus Cristos” (1:9).
În cap. 6, versetul 9, Ioan a văzut ”sufletele celor ce fuseseră junghiați din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturisirii (învățăturii) pe care o ținuseră”.
În cap.12, balaurul pornește un război cu cei care ”păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia (învățătura) lui Isus Cristos” (12:17).
Fiarele din cap.13-14 dezlănțuie o persecuție împotriva copiilor lui Dumnezeu și Ioan, autorul Apocalipsei, exclamă: ”Aici este răbdarea sfinților și care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin credința lui Isus” (14:12). Evident, aici ”credința lui Isus” înseamnă toată ”învățătura lui Isus”.
În lumina celor de mai sus putem înțelege și declarația enigmatică din 19:10, ”Căci mărturia (învățătura) lui Isus este duhul proorociei”. Ca să le înțelegem și mai clar, să ne amintim că Isus le-a spus ucenicilor Săi: ”Cuvintele Mele sunt duh și viață” (Ioan 6:63). Cuvintele lui Isus sunt impregnate de Duhul lui Dumnezeu. Când te lași educat de ele, nu numai că îți este iluminată mintea de Duhul Sfânt, ci acest Duh dătător de viață te infuzează cu viața lui Dumnezeu.
Mai mult, toată cartea Apocalipsa este o proorocie: ”Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii și păzesc lucrurile scrise în ea” (1:3).
Dacă învățătura lui Isus este duhul (substanța) ”proorociei” (care este cartea Apocalipsa), înseamnă că învățătura lui Isus este duhul sau substanța Apocalipsei.
O ultimă apariție a ”mărturiei”, adică a ”învățăturii” lui Isus în Apocalipsa:
”Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din cauza mărturiei (învățăturii) lui Isus și din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit împreună cu Cristos o mie de ani. Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani” (Apoc.20:4-5).
Câteva observații despre acest text. Este singurul loc în Noul Testament unde ni se vorbește despre o perioadă din istoria omenirii care va dura o mie de ani. În Apocalipsa 22:18-19 suntem avertizați să nu adăugăm și să nu scoatem nimic din textul Scripturii. Unii iau texte din restul Noului Testament și le transferă aici. De exemplu, transferă aici tot ce spune Isus despre Împărăția lui Dumnezeu (Împărăția cerurilor). Acest transfer este ilicit: Împărăția lui Dumnezeu este în contrast și în luptă cu împărăția lui Satan (vezi Matei 12:26 și 28 și Matei 13:19). Ori, în timpul împărăției de o mie de ani, numită și ”mileniul”, Satan este legat și el nu mai poate amăgi și înșela pe nimeni!
Este clar că Împărăția lui Dumnezeu, despre care Isus spune că a venit și că se poate intra în ea (vezi Luca 16:16, etc.) și în care lupta cu Satan continuă (vezi, printre altele Romani 16:20 și Efeseni 6:10-12), deci este o realitate prezentă în actuala istorie și împărăția de o mie de ani în care Satan va fi legat ”ca să nu mai înșele națiunile” (Apoc.20:3) sunt două realități distincte. Să nu transferăm lucrurile dintr-una în cealaltă!
Acesta este al doilea articol despre martiraj (click aici pentru primul articol). Să reținem că martiri sunt cei ce se țin de mărturia, adică, de învățătura proclamată sau mărturisită de Isus din Nazaret. Peste tot în Apocalipsa, ”învățătura lui Isus” este imediat calificată ca fiind ”Cuvântul lui Dumnezeu”. Acestea două sunt unul și același lucru.
Apostolul Ioan, cel ce a scris Apocalipsa, chiar înainte de aceasta a scris două epistole scurte (mai puțin de o pagină fiecare). În a doua epistolă, la versetul nouă, el scrie:
”Oricine o ia înainte și nu se ține de învățătura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta are și pe Tatăl și pe Fiul”.
Învățătura Domnului Isus Cristos este lucrul cel mai de seamă de pe pământ. A o iubi, a o trăi, a o vesti și a muri pentru ea este substanța adevăratului martiraj.
