Au trecut două săptămâni de la Paști. Cei mai mulți au uitat deja că Hristos a înviat. Până și la biserică observi lipsa de entuziasm. Suntem mai bucuroși că am dormit bine decât că avem un Dumnezeu viu.
Asta se întâmplă când Hristos învie în mod superficial odată pe an. Așa trec toate. Așa trecem și noi, cei mai mulți tot neschimbați.
Dacă spui cuiva că Isus a înviat, în principiu, e de acord dar nu îl influențează cu nimic. El are problemele lui, banii lui, viața lui, iar Hristos e undeva acolo prin cer ocupându-se de treburi îngerești. Suntem un popor care nu e interesat de treburi religioase profunde, poate cel mai mult coexistă cu ele că așa au fost. Religia, tradiția, știți voi.
Și dacă n-ar fi înviat Isus, tot așa ar fi fost. S-ar fi găsit teorii destule în popor ca să trăiască o viață fără sens. Tot s-ar fi omorât unii pe alții, tot s-ar fi bătut prin piețe și pe stadioane, tot și-ar fi învățat copiii că religia e învechită.
Nu, Isus nu a înviat în inimile românilor, dar e nevoie să o facă. Altfel ne vom minți mereu că suntem duși la verdeață ca vitele. Poate așa cred și ele în drumul spre abator.
Suntem un popor cu istorie, dar cu un Dumnezeu de fațadă. Din aceste motive suntem invadați mereu de păgânism. Punctul suprem al căderii este când mizeria va apărea în constituția țării. Poate mai avem puțin timp să ne schimbăm.
Pentru cei pentru care Hristos a înviat doar câteva ore la biserică, schimbarea se vede dincolo de pereți, în lumea largă. Altfel e doar religie.
