Să iubești pe cel de lângă tine înseamnă să știi să ierți în fiecare zi. Nu înseamnă să întrebi dacă merită. Nu înseamnă să ții o listă în buzunar cu câte a realizat și să bifezi dacă a devenit mai bun. Îl iubești pentru că e iubit de Hristos, cu defecte cu tot.
Când iubești pe cineva din toată inima nu îl repari ca pe un lucru. Îl sfătuiești și ai răbdare, te rogi pentru că schimbarea nu vine din senin ci din har divin. Când iubești din toată inima nu te gândești cum ți-ar plăcea ție să o iubești sau să îl iubești ci cum i-ar plăcea lui sau ei să fie iubită.
Dumnezeu ți-a dat un soț sau o soție ca să vă sprijiniți unul pe altul nu ca să vă scoateți ochii. Nemulțumit cu ce ai poți fi și singur, nu neapărat căsătorit ca să fiți o nemulțumire înmulțită cu doi. Copiii trebuie să învețe să fie fericiți cu lucruri puține și cu caracter mare ca atunci când au lucruri multe să realizeze că nu ele sunt cele care contează cel mai mult.
Să iubești, de multe ori înseamnă să te sacrifici pentru celălalt, să nu faci mereu ce îți convine, dar să te bucuri că ai posibilitatea să fii om. Dacă urli la cei de lângă tine, nu doar că nu rezolvi, dar dovedești că ești un om mic.
Să iubești înseamnă să nu fii egoist, să vorbești frumos, să miroși plăcut și să ai bun simț, să nu arunci hainele pe oriunde prin casă că vine unul din voi să le adune. Persoana iubită nu e slugă. Iubirea poate surprinde din când în când. Neașteptatul plăcut întodeuna creează bucurie.
Cineva zicea că un câine își iubește mai mult stăpânul decât își iubesc unii soțiile. Omul acela nu și-a dat seama că iubirea adevărată nu înseamnă să stăpânești ci să oferi libertatea de a alege. Așa cum ne-a iubit Hristos când noi încă nu-L iubeam. Ne-a oferit posibilitatea de a alege.
Iubirea adevărată nu înseamnă constrângere. Nu iubesc pentru că n-am avut opțiuni, ci iubesc pentru că am ales din munții de posibilități.
Dacă ți-ai ales floarea la care să ții, nesilit de nimeni, ai grijă să îi dai să bea apa de care are ea nevoie.