Când vine vorba de iubirea arătată altora, Biblia nu dezvăluie o dragoste emoțională asemeni celei care o vedem în filme sau o citim în romane.
Dragostea biblică este o dragoste voită. Ea prezintă un Mântuitor într-o grădină care merge împotriva emoțiilor și disconfortului pentru sacrificiul de a iubi. Batjocorit, scuipat, lovit, apoi răstignit pe o cruce, El a stat cu mâinile larg deschise doar pentru o iubire de sacrificiu. Putea oricând să renunțe…
Este foarte ușor să spui doar de pe buze că iubești, pentru că asta nu costă decât câteva cuvinte rostite în zadar. Dar într-o zi, ne va costa fiecare cuvânt dat. Va fi o judecată…Apoi, este foarte dificil de pus în practică, deoarece de multe ori oamenii nu sunt adorabili.
Dar, nici noi nu suntem uneori. Iar dacă simpatia sau adorarea ar fi fost criteriile lui Dumnezeu să ne iubească, El ar fi ocolit planeta aceasta cu mult timp în urmă…Dacă-L iubim pe Dumnezeu, va trebui să iubim și oamenii.
Va trebui să încetăm să ne mai uităm cu coada ochiului, ci să privim drept. Oricâte pietre ar arunca în noi…Cine nu o face nu e altceva decât un mincinos. Iar mincinoșii sunt afară…
Iubirea arătată altora experimentează o profundă gratitudine pentru că iubirea de sacrificiu trezește emoții profunde. Este nevoie de răbdare, acte și cuvinte de bunătate și mai presus de toate, de Duhul lui Hristos care lucrează în noi.
A ne iubi unii pe alții nu este ușor, dar ce lucru care merită în viață este ușor? Și nu uitați… e o poruncă…
