Duminică. Intrat în Ierusalim călare pe măgăruş. Mulţimi mă înconjoară şi Mă cheamă dar nu mă încred în ei. E zgomot nu închinare. Am plâns pentru cetate. O văd arsă.
Luni. Am venit de la Betania şi Mi s-a făcut foame. Am blestemat un smochin. Eu n-am nevoie de frunze, am nevoie de roade. E smochin nu tufiş cu spini şi am pretenţii…
Marţi. Ceartă zdravănă cu fariseii. Cea mai scârboasă formă de păcat, aceea ascunsă sub haine religioase. Morminte văruite… E plină lumea de ei. Seara Iuda a mers şi M-a vândut. El credea că-i doar cu preoţii când a numărat banii. Eram şi Eu acolo… Sunt pretutindeni.
Miercuri. Odihnă în Betania. Marta Mi-a slujit iarăşi. Femeie deosebită… N-o poţi opri…
Joi. Am frânt pâinea cu ucenicii, dar înainte de asta le-am spălat picioarele. Şi lui Iuda doar-doar va pricepe. El a plecat. M-am rugat pentru ei, am cântat, M-am mai rugat în Ghetismani trei ore.
Vineri. De dimineaţă bătut, scuipat, batjocorit, pus pe cruce. A trebuit un plan de mii de ani să vin în lume şi M-au trimis înapoi în şase ore.
Sâmbătă. În mormânt doar trupul. În Duh am fost în locuinţa morţilor şi-am transferat sfinţii din Vechiul Testament direct în cer. Câţiva au dat o raită până „acasă” în Ierusalim.
Duminică. În timp ce femeile Mă căutau cu Petru şi Ioan la mormânt, pregăteam seara când aveam să-Mi nasc biserica. Am fugit şi până la Emaus după doi amărâţi. Orice suflet e important.
Sunt viu şi pentru că Eu trăiesc, vor trăi şi ei. Sunt bucuros pentru că ştiu că cerul se va umple de oameni ce Mă vor iubi…
Sunt viu…
