Nu știu câți s-au bucurat de zilele acestea, de venirea primăverii, de flori, de soare, de Dumnezeu până la urmă. Unii nici n-au avut timp să constate că au înmugurit copacii. Aleargă în fiecare zi și nu se mai opresc.
Mi-am dat seama că cei mai fericiți oameni sunt cei care știu să se bucure de lucrurile mici. Dar și nefericirea tot de aici pleacă. Depinde din ce parte privești.
S-a dus și 8 martie. Unele dintre femei dezamăgite, altele fericite că le-a fost făcută primăvară cu o floare. Din păcate primăvara plouă mult, dar până la urmă acesta e rostul.
Ieri am văzut și câteva muște. Nu cred că le iubește nimeni. Sunt convins însă că au rolul lor și ele. Până la urmă în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu.
E primăvară și vă invit să încercăm să ne bucurăm de ea, să acționăm. Și să ne bucurăm și de cei de lângă noi. Să-i iubim.
Spunea Constantin Dulcan că un om valorează atât cât iubește. Tu iubești? Ce iubești? Cum?
Dacă vrem adevărul, la astfel de întrebări trebuie să ne răspundă cei de lângă noi.
Vom constata atunci că mai trebuie…
