Henric al IV- lea l-a întrebat pe călugărul Coton „Mi-aţi dezvălui spovedania unui om care a pus care a pus la cale să mă asasineze?” La care călugărul Coton a zis „Nu, dar m-aş pune între domnia voastră şi el.”
Lăsând la o parte frumuseţea afirmării păstrării tainei, frumuseţe pe care n-o mai găsim azi, preoţii şi pastorii ghidându-se după versetul care zice că ce vi se va spune la ureche să strigaţi de pe acoperişul caselor, trebuie să mergem spre simbolismul celor spuse de călugăr.
A te pune între om şi Satana. Adică a nu-l lăsa să păcătuiască, a-l feri de ispită, a-l încuraja, a-l ridica atunci când e căzut.
A te pune între om şi om. Adică a fi un făcător de pace, a nu turna gaz pe foc, a nu scormoni între gunoaie, a nu lăsa războiul să înceapă ştiind că ni s-a încredinţat slujba împăcării, cu toate neajunsurile inevitabile. (Când m-am băgat să potolesc bătaia dintre Bubu şi Zan eu m-am ales cu cei mai mulţi pumni).
A te pune între om şi Dumnezeu. Ca Avraam pentru Lot şi Sodoma. A te ruga pentru ei, a-i chema la biserică, a le vorbi despre Hristos.
Eu zic că merită să te bagi între…
