Activitatea spirituală prezentată de Luca în cartea Faptele Apostolilor se întinde pe o perioadă de aproximativ 30 de ani, în care activitate sunt menţionate 32 de ţări, 54 de oraşe si 9 insule mediteraniene. Prezentarea lucrării lui Dumnezeu prin apostoli este împărţită în şase secţiuni, în funcţie de zonele geografice unde Evanghelia a fost predicată:
1. Secțiunea dedicată iudeilor din Ierusalim (1:1-6:7)
2. Secțiunea dedicată evreilor eleniști și samaritenilor (6:8-9:31)
3. Secțiunea dedicată Neamurilor și celor din Antiohia (9:32-12:24)
4. Secțiunea dedicată celor din Asia Mică (12:25-16:5)
5. Secțiunea dedicată celor din Europa (16:6-19:20)
6. Secțiunea dedicată celor din Roma (19:21-28:31)
Din cauza persecuţiei declanşate de lucrarea diaconului Ştefan, toţi credincioşii născuţi din nou, cu excepţia apostolilor care au rămas la Ierusalim, s-au împrăştiat în zonele Iudeii şi Samariei. Dacă în primele şase capitole ale cărţii, Evanghelia este predicată de apostoli în Ierusalim, în următoarele trei capitole Evanghelia este predicată de noii convertiţi în Samaria, mărturisind ce au văzut, ce au auzit şi ce au experimentat. A doua jumătate a capitolului şase şi capitolul şapte în întregime prezintă lucrarea diaconului Ştefan, în timp ce capitolul opt prezintă lucrarea diaconului Filip. Capitolul opt foloseşte de două ori temenul ,,putere”, însă cu referire la o altă sursă a puterii:
1. Puterea vrăjitoriilor demonice (8:10)
2. Puterea relațiilor politice (8:27)
Capitolul opt este împărţit în cinci secţiuni, care surprind lucrarea misionară a diaconului Filip şi a apostolilor Petru şi Ioan:
1. Filip predică Evanghelia în Samaria (1-8)
2. Convertirea lui Simon Magul prin slujirea lui Filip (9-13)
3. Petru şi Ioan se roagă pentru noii convertiţi să primească umplerea cu Duhul Sfânt (14-17)
4. Petru și Ioan în conflict cu Simon Magul (15-25)
5. Convertirea famenului din Etiopia prin slujirea lui Filip (27-40)
Prin slujirea lui Filip în Samaria, samaritenii redevin frați în Cristos cu iudeii, după o perioada de aproximativ 1000 de ani de dușmănie inter-etnică și inter-religioasă. Convertirea lui Simon vrăjitorul nu este una autentică, deşi el a crezut şi a fost botezat, dar nu s-a pocăit. Cel mai probabil credinţa lui a fost una la nivel raţional, motivată de popularitate şi interese financiare. Venirea celor doi apostoli în Samaria şi experienţa botezului cu Duhul Sfânt sunt metodele lui Dumnezeu de a demasca ipocrizia vrăjitorului, confruntat şi mustrat aspru de Petru şi Ioan. ,,Simonia“ a rămas până astăzi obiceiul unora de a interveni cu bani în lucrarea lui Dumnezeu, asemenea vrăjitorului Simon, care credea că darurile Creatorului sunt de vânzare pentru realizarea ambiţiilor şi intereselor personale.
Ultima secţiune a capitolului opt suprinde căutarea ministrului de finanţe al Etiopiei, venit la Ierusalim să se închine. Dumnezeu, printr-un înger slujitor, îl trimite pe evanghelistul Filip să-i predice Evanghelia. Deşi etiopianul este o persoană educată şi bogată, primeşte cu bucurie şi modestie slujirea lui Filip. Famenul acceptă Evanghelia predicată de Filip, crede că Isus Cristos este Mântuitorul, se botează şi experiementează bucuria mântuirii. Dacă prin Filip Dumnezeu duce Evanghelia la samariteni, prin ministrul de finanțe al Etiopiei Dumnezeu duce Evanghelia în teritoriul popoarelor păgâne africane.
Este încurajator pentru noi să aflăm faptul că Dumnezeu, care i-a folosit pe apostolii Petru şi Pavel, i-a folosit şi pe diaconii Ştefan şi Filip. Şi dacă noi, astăzi, nu putem fi ca Petru şi Pavel, să fim cel puţin asemenea lui Ştefan şi Filip.
