Lumea ar fi un loc mai bun dacă eu și cu tine ne-am opri o clipă din a ne privi în oglindă. Dacă sufletele noastre ar înceta să se mai axeze pe cine sunt și ar încerca să se uite la cine ar putea fi. Lumea ar fi un loc mai bun dacă inimile noastre ar privi la lumea de afară și ar încerca să facă ceva, oricât de mic, oricât de puțin sau poate oricât de mult pentru a ajuta, pentru a oferi mângâiere.
Și ce aș putea eu să fac, poate te întrebi. Atâta timp cât încă ai suflare, atâta timp cât încă ești sănătos, atâta timp cât ai un acoperiș deasupra capului și un loc pe care să îl poți numi acasă ești mai binecuvântat decât mulți alții. Și dacă mai ai și familie te poți considera bogat.
Ai putea fi vocea celor care nu au voce. Sunt oameni undeva pe lumea aceasta care nu pot vorbi. Oameni care au sufletul frânt în bucățele și ar vrea să urle, să scoată afară tot zbuciumul din ei. Oameni care nu au auzit niciodată de salvarea și speranța pe care o dă Hristos. Sunt copii care suspină după o mamă și un tată și nimeni nu are nimic de oferit pentru ei. Sunt prunci nenăscuți care și-ar fi dorit să aibă o voce și poate că dacă ar fi avut-o ar fi spus că își doresc și ei o mică șansă la viață. Că plămânii lor ar fi capabili să tragă aer în piept la fel cum o faci și tu și că inima lor e atât de plină de iubire, o iubire pe care nu vor putea să o arate omenirii niciodată pentru că omenirea nu-i primește. Omenirea e prea înghețată, dar Dumnezeu e gata să îi strângă la pieptul Lui.
Ai putea fi mâna care mângăie. Există pe lumea aceasta oameni jerpeliți. Oameni flămânzi. Oameni care au primit de la viață mult mai puține oportunități decât ai primit tu. Oameni care nu au plănuit să se autodistrugă dar au făcut-o. Oameni pentru care Dumnezeu încă mai are dragoste de oferit și acea dragoste nu poate fi oferită decât prin tine.
Ai putea fi omul care are milă, cel care iubește necondiționat și oferă de îmbrăcat celui sărman, își împarte pâinea cu cel flămând, își dă monedele de aur mai departe și nu trăiește doar pentru sine, pentru că știe că această lume și această viață se rezumă la mult mai mult decât la a trăi în puf.
Ai putea fi sufletul care își împreunează mâinile și înalță o rugăciune pentru cel a cărui inimă e frântă și nu e în stare a se ruga. Sufletul care face totul atunci când aparent, nimic nu mai poate fi făcut, pentru că rugăciunea poate părea atât de nesemnificativă și totuși ea mișcă inima Celui ce e mai mare decât orice problemă, Celui ce are o soluție pentru orice.
Ai putea…oh, ai putea să faci chiar totul, chiar în locul în care ești, printre oamenii lângă care a îngăduit Dumnezeu ca tu să fii. De putut, ai putea, dar vrei?
