Cel mai important este să cunosc valoarea lucrurilor. “Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Ps. 103:2) Tot ce s-a întâmplat în viața ta are valoare extremă! Nu poți să treci cu vederea peste aceste lucruri ca și când ți s-ar fi cuvenit. Dacă faci aceasta, într-o zi o să crezi că ți se cuvine și păcatul. Se va sfârși groaznic!
Tine minte toate binecuvântările lui Dumnezeu față de tine și mărturisește-le tuturor, pentru că ele te vor îndatora față de El și te vor ajuta să spui în fața provocărilor, ca Iosif: “Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9) Daca ții minte binecuvântările Sale, daca ești recunoscător față de ce a făcut Dumnezeu pentru tine, nu vei mai păcătui atât de lesne.
Am găsit un dialog între două personaje potrivit ca ilustratie. Unul dintre ele spune celuilalt: “Acum, poți să te mânii pentru cateva minute!” Celălalt îi răspunde: “Eu sunt continuu mâniat!” Întrebarea se pune și în dreptul nostru: “Care este relația dintre tine și păcat?” Te mânii pe păcat numai când vezi că te-a prins, sau ai o continuă mânie față de el?
Niciunul dintre oamenii mari ai lui Dumnezeu, nu ar fi mers pe drumul lor de biruință dacă nu ar fi fost mâniați pe păcat. Continuu mâniați! Dacă ai ajuns la o înțelegere cu păcatul, dacă ai ajuns cât de cât să conviețuiești cu el, să-l adopți, într-o zi ți se va părea un nimic.
Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine, dar nu lumescul cu Sine! Între Dumnezeu și păcat niciodată nu a intervenit pacea. Aceeași mânie aprinsă a lui Dumnezeu, pe care mă rog s-o avem și noi în suflet, se pastrează și va fi întotdeauna față de ceea ce este strâmb, urât și rău. Păstrează mereu în suflet această atitudine de mânie față de păcat!
