Tu o faci din iubire și ducându-te la ei faci un act de mare bunătate, și faci o jertfă supremă. Tu ajungi la asemanarea supremă cu Cristos!
Există două feluri de martiraj: Unul nechemat, determinat de situația religioasă și politică din țară, când se decide o persecutare a credincioșilor. Atunci ești pus în situația să alegi: poți să te lepezi de credință și rămâi liber, sau refuzi să-ți schimbi credința și urmează bătăila, inschisoarea și uneori chiar moartea.
Există un al doilea fel de martiraj, când ești trimis să predici într-un mediu ostil Evangheliei și când te duci „ca un miel în mijlocul lupilor”. Așa Și-a trimis Isus ucenicii și a precizat că așa L-a trimis pe El Tatăl în lume. Această trimitere crează o situație ciudată. Te duci la oameni care te urăsc și care sunt gata să te ucidă, dar tu te duci la ei cu iubire și cu dorința de a le face cel mai mare bine: mântuirea sufletelor. Tu accepți să mori pentru supremul lor bine!
Tu o faci din iubire și ducându-te la ei faci un act de mare bunătate, și faci o jertfă supremă. Tu ajungi la asemănarea supremă cu Cristos!
Trebuie să semnalăm și o diferență. Când a venit Fiul lui Dumnezeu la noi, la dușmanii lui Dumnezeu, El a venit și a murit pentru păcatele noastre. Acțiunea Lui a fost mântuitoare, fiindcă S-a încărcat cu păcatele noastre și le-a topit în sângele Lui. Jertfă Lui a fost unică necesară. Și ea a făcut o lucrare completă. Nimic nu mai trebuie să i se adauge. Atunci, de ce mai este necesară și acțiunea noastră pentru mântuirea lor?
Răspunsul ne vine dintr-una din scrisorile lui Pavel către Timotei:
„De aceea rabd totul pentru cei aleși, pentru că și ei să capete mântuirea care este în Cristos Isus, împreună cu slavă vesnica” (2 Tim. 2:10).
Uitați-va bine la text: mântuirea este în Cristos și numai în Cristos! Dar cum pot oamenii să o capete? În altă parte, Pavel se întreabă: ”Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?” (Romani 10:14). Și că ei să audă despre Cristos, cineva trebuie să-și riște viața ca să se ducă la ei și să le spună vestea bună a Fiului lui Dumnezeu care i-a iubit și a murit El în locul lor.
Cândva am predicat despre lucrurile acestea într-o biserică din apropiere de Londra. Am explicat că moartea Domnului Isus a lucrat pe verticală, ca să ne împace cu Dumnezeu, iar moartea noastră ca martiri lucrează pe orizontală, ca să ducă această mântuire la dușmanii lui Dumnezeu.
În sală era și un teolog în vârstă, care mă ascultă cu mare atenție. Când am încheiat, a venit la mine și mi-a spus: „Te-am văzut cum te lupți să-ți cauți cuvintele cele mai potrivite ca să explici aceste idei teologice delicate și m-am gândit să te ajut. Iată la ce formulare am ajuns: „The death of Christ is for propitiation; our death is for propagation!” Adică: „Moartea lui Cristos este pentru împăcare; moartea noastră este pentru propagare.”
