Mila este o emoție pe care Daniel Goleman, unul din cei mai apreciați scriitori despre inteligența emoțională, o pune în grupa emoțiilor de iubire. Mântuitorul le reproșează cărturarilor și fariseilor că nu au milă cu toată religiozitatea lor bună, iar proorocul Mica le spune celor din poporul său și nouă astăzi: „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci deptate, să iubeşti mila, şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?”
Și totuși mila este așa de ușor de pervertit și este folosită adesea, tot mai des din păcate, ca o condiție a dovedirii umanității și asta nu ar fi rău dacă această milă solicitată nu ar fi doar un pretext. Spun că este un pretext că nu mai vorbim de milă față de unele greșeli, milă față de accidente, milă față de sărăcie, milă față de neputință, ci vorbim de mila care ni se solicită pentru lucruri cu mare potențial distructiv.
În opinia mea, așa cum înțeleg eu viața din experiența mea și din cărțile citite aș defini mila ca fiind acea emoție care pleacă de la milostiv către cineva care are nevoie de ajutor, iertare și/sau empatie. Mila nu este ceva impus ci poate fi invocată de cel în nevoie. Dacă există impunere mila este pervertită.
Acțiunile pe care le facem din milă sau în numele milei deja sunt o discuție care ar trebui să ne pună serios pe gânduri. Acțiunile făcute din milă pot fi ori foarte benefice ori foarte dăunătoare, depinde de cine le face. Să exemplific: E bine să dai unui copil care cerșește un pachet de biscuiți din căruciorul tău de cumpărături, dar nu e la fel de bine să oferi bani unui om care îți cere și el deja e cu punga de lac la gură trăgând cu nesaț din ea, acolo mila nu trebuie să ofere bani. E bine să oferi iertare cuiva care ți-o cere, chiar unuia care din neatenție ți-a făcut o pagubă mare, dar nu e la fel de bine să oferi iertare unui criminal care a ucis în serie câteva persoane.
Mila face uneori ca cei din pușcărie să fie mai „miluiți” decât cei din spitale. Mila poate face pe oameni să aibă mai mare empatie pentru animale decât pentru oameni. Mila uneori face oamenii să lăcrimeze la vederea unui animal rănit iar la vederea oamenilor în suferință să simtă deranj. Aparent tot mile de noi sau de relațiile noastre sau de prestigiul nostru ne împinge și la avort. Nu e greșit să avem milă față de pușcăriași sau animale, devine greșit când principiile se răstoarnă.
Cu ceva vreme în urmă citeam o carte inspirată din viața oamenilor din trecut și una din experiențele descrise acolo mi-a rămas în minte. Un condamnat la moarte pentru violarea a mai bine de 20 de fete, pentru că juca bina cartea, primea flori de la doamnele din oraș în timp ce fetele violate ajunseseră să fie în cel mai bun caz ignorate dacă nu judecate și acuzate. Tot din milă.
În același timp știu experiența unui tânăr venit la consiliere ca un exemplu al milei „bune”. Acest tânăr provenea din casa de copii și după 18 ani erau aruncați pur și simplu pe stradă așa că pentru a trăi apelau la milă și/sau furau. Așa se face că a fost prins de un domn la furat în casa sa. Bineînțeles că a implorat mila și iertarea iar acel om prin mila oferită i-a schimbat viața. L-a hrănit timp de 5 ani și ceva și l-a învățat meserie devenind un mecanic auto apreciat.
Oricâtă milă ți-ar fi de un rottweiler limitat de lanțul său sau de cușca sa, nu îl poți lăsa liber pe stradă. Oricâtă milă ai avea de un crocodil că stă în apă murdară, nu îl duci să se joace în parcul pentru copii. Oricâtă milă ai avea pentru un criminal sau un violator nu îi dai liber pe stradă. Oricâtă milă ai avea pentru oamenii nebuni știi că nu e bine să umble liberi. Chiar dacă îți e milă pentru obsedații sexuali nu îi primești să doarmă acasă la tine mai ales dacă ai copii și soție.
Mila nu e milă dacă e iresponsabilă și necântărită. Prin mila nejudecată poți face imens mai mult rău decât bine. Nu putem vorbi de milă necondiționată pentru că o astfel de milă e tocmai ceea ce au nevoie oamenii fără principii sau cei cu probleme psihice pentru a face rău. Clar că un infractor va solicita milă, dar mila pentru el nu e ceea ce are nevoie decât în puține cazuri, un infractor are nevoie de educare și conștientizare nu de milă pentru că mila îl încurajează în felul său deviant de a trăi. Cu ceva timp în urmă un tânăr din Sibiu a produs un accident de circulație în care au murit 3 persoane. Televiziunea prezentă acolo surprindea părerea de rău a tânărului și solicitările sale de milă. La prima strigare probabil toți cei ce vedeau materialul aveau milă față de el numai că tânărul șofer era în evidența poliției în 1 an și ceva de șofat cu 9 amenzi de viteză și 2 suspendări de permis plus 3 accidente fără victime din vina sa. Probabil și la abaterile anterioare a avut parte de milă dar asta nu a condus la îndreptarea comportamentului său ci la o întărire a modului său agresiv de a conduce.
Nu ne putem permite să avem milă fără discernământ deși ar fi mai ușor pentru noi și am fi și mult mai apreciați de această societate lipsită adesea de cele mai elementare principii. Cred că mai degrabă trebuie să fim foarte calculați și să avem o milă guvernată de principii sănătoase. O milă care să îmbuneze pe celălalt, să îl ridice, să îl motiveze, nu o milă care să îl priponească în neputința sa, să îl limiteze sau să faciliteze violența, furtul, nedezvoltarea, distrugerea.
Mila trebuie să aducă vindecare, alinare, normalitate, prospețime și trebuie să fie o reflectare a bunătății lui Dumnezeu prin noi pentru ceilalți oameni.
