Dumnezeu l-a făcut pe om, bărbat și femeie, implicit soț și soție, tată și mamă. Misiunea de tată este nobilă, frumoasă şi grea în egală măsură. Tatăl este un nume, o persoană, un model, un reper, un reprezentant al autorității lui Dumnezeu. Dintre toţi taţii din Biblie, Avraam a atins excelenţa, şi Biblia la supranumit “tatăl celor credincioşi”. El a fost un om demn, un credincios loial, un soţ devotat, un tată responsabil, un mare om al lui Dumnezeu.
1. CREDINŢA LUI AVRAAM – Avraam şi-a dorit mult să fie tată şi a aşteptat cu răbdare 25 de ani pentru ca acest vis să devină realitate. Avea 75 de ani când, ascultând de porunca Creatorului, a ieşit din Ur şi a călătorit spre Canaan. Biblia remarcă faptul că Avraam s-a bazat pe promisiunea divină şi Creatorul i-a socotit încrederea aceasta drept neprihănire (Gen. 15:7).
2. FIDELITATEA LUI AVRAAM – Avraam a trebuit să aleagă între Dumnezeu şi Isaac, atunci când Domnul i-a cerut să-l aducă jertfă pe pe fiul său pe Muntele Moria. Procesul revelaţiei nu ajunsese încă la nivelul ,,să nu ucizi” şi Avraam a ascultat de Dumnezeu. În timp ce urcau muntele, Isaac remarcă faptul că tatăl său nu avea animalul de jertfă, ca de obicei, şi îi cere explicaţii. Cu inima sfâşiată, Avram îi dă fiului său un răspuns profetic: “Dumnezeu va purta de grijă de mielul pentru jertfă” (Gen. 22:8). Peste aproximativ 2000 de ani, pe acelaşi munte, Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său, pentru a ridica păcatul lumii. Este interesant faptul că Dumnezeu nu a îngăduit ca Isaac să fie ucis pe muntele Moria, însă a îngăduit ca Fiul Său, Mesia, să moară pentru păcatele tuturor oamenilor.
3. RESPONSABILITATEA LUI AVRAAM – Avraam şi-a educat fiul după standardele Bibliei şi Creatorul remarcă şi apreciează atitudinea responsabilă a lui Avraam: “Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea Domnului…” (Gen. 18:19). Isaac l-a văzut deseori pe tatăl său închinându-se înaintea lui Dumnezeu, Biblia menţionând de cinci ori construirea unui altar şi închinarea lui Avraam înaintea Domnului. Apoi Isaac îl vede pe tatăl său dând zeciuială lui Melhisedec. De asemenea, a auzit cu siguranţă despre modul elegant şi înţelept pe care tatăl său l-a folosit la despărţirea de unchiul Lot, dar şi de faptul că Avraam alesese ca locuinţă zona muntelui, în timp ce Lot alesese oraşele câmpiei, oraşele Sodoma şi Gomora. Cu siguranţă că ospitalitatea tatălui său nu a scăpat neobservată de Isaac.
4. GRIJA LUI AVRAAM – Avraam s-a implicat în alegerea soţiei pentru fiul său, conştient fiind de faptul că prin el, prin nepoţi şi strănepoţi va creşte poporul mesianic, din care mai târziu Se va întrupa Mântuitorul. El l-a trimis pe Eliezer, un om de încredere, în vârstă şi înţelept, să aleagă o soţie potrivită pentru fiul său, Isaac. Grija înţeleaptă a lui Avraam s-a manifestat şi prin faptul că a împărţit averea între fiii săi, când era încă în viaţă Isaac, fiul promis de Dumnezeu având prioritate. Avraam a fost un bărbat sfânt, un soț iubitor și un tată respensabil.