Aluatul lui Irod din Marcu 8:15 reprezintă totalitatea metodelor lumești introduse în biserică. Irod a avut autoritate spirituală, dar a folosit-o lumește. Cu aceleași buze Irod săruta și mâna marelui preot și mâna administrației romane. E ceea ce încercăm acum printr-un balet pe sârmă – să împăcăm pe Dumnezeu cu Cezarul. Amestecul politic și al statului în biserică e catastrofal. Banii proveniți din accizele de băutură și tutun, banii din avorturi ajung în salariile clericilor și în construcția bisericilor.
Apoi ne întrebăm de ce lipsește Duhul…
Metodele de marketing din lume și-au făcut loc în biserici pentru că fiii întunericului sunt mai deștepți decât fiii luminii, iar versetul acesta l-am folosit până l-am golit de conținut.
Am confundat prezența noastră în viața socială a cetății cu prezența noastră în viața politică, deși sunt două lucruri total diferite.
Ce e de făcut? Că se moare.
Trebuie să fim atenți la interior. Deși persecutată aspru de două mii de ani, toate problemele adevărate ale Bisericii au venit din interior. Persecuția e o armă prea slabă și nu ne pot face ei rău cât ne putem face noi.
Când au lansat la apă în 1936 nava Regina Maria, totul sclipea. Problema erau cele treizeci de straturi de vopsea ce fuseseră date în anii trecuți peste ea. Trebuia înlocuită tabla, dar au constatat că mai ieftină e vopseaua. S-a dus ca un bolovan la fund câteva luni mai târziu.
E mai importantă roada decât să dăm bine. Copăcelul de muștar nu-i bun de nimic și nu am auzit pe cineva să aibă mobilă în casă din lemn de muștar. Nici pâinea crescută cu amelioratori nu satură. Când se dezumflă stă tristă ca o colivă.
Nu trebuie lovită retina lumii, ci mulțumit Dumnezeu.
Pilda cu grăuntele de muștar s-ar putea încheia cu „mai bine simpli și smeriți” a lui Adi Gliga. Un cântec fără amelioratori.
– fragment preluat din ‘A XI-a poruncă’
