Societatea contemporană a devenit foarte pragmatică şi nonconformistă. Tradiţiile, obiceiurile, stilul de viaţă şi cultura specifice fiecărui popor s-au diluat foarte mult din cauza internaţionalizării vieţii cotidiene. Pentru că oameni de peste tot s-au împrăştiat peste tot, s-a creat un amestec de tradiţii şi culturi, dând naştere la un permisivism fără limite. Astăzi nu mai există “trebuie să…”, pentru că a fost înlocuit cu “aşa mă simt EU confortabil”.
Pricipiile vieţii au fost eliminate sub presiunea umanismului şi înlocuite cu flexibilitate şi relativism, nonconformism şi pragmatism. Acum nimic nu mai este necesar sau impus, totul este liber ales şi fiecare alege în interesul personal, eliberat cu desăvârşire de interesul pentru ceilalţi. În adevăr, este imposibilă viaţa socială în situaţia în care fiecare face ce vrea, ce simte. Valorile vieţii care au fost cel mai mult afectate de acest fenomen al globalizării sunt spiritualitatea şi morala, iar instituţiile care practică, susţin şi promovează spiritualitatea şi morala au fost dispreţuite şi abandonate, adică biserica şi familia. Fidelitatea şi responsabilitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de tovarăşul de viaţă nu mai sunt necesare, deoarece obosesc, conduc la plictiseală, nu mai sunt relevante.
În ciuda acestui peisaj sumbru, cutremurător, îmbibat de ateism şi umanism, care promovează neascultarea, răzvrătirea şi violenţa, sunt oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu, oameni care se roagă, citesc Biblia şi trăiesc în puritate. Aceşti oameni s-au convertit prin pocăinţă şi credinţă. Prin pocăinţă, ei s-au întors de la păcat şi prin credinţă s-au întors spre Cristos, Mântuitorul. Ei cred în Dumnezeu în mod practicant şi cred în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu. Cristos întreba retoric: “De ce-Mi ziceţi: “Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46) Oamenii care cred în Dumnezeu trebuie să împlinească, să practice voia lui Dumnezeu. Pavel, apostolul, spunea: “Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastra…” (1 Tes. 4:3). Aceşti oameni sunt Biserica lui Dumnezeu, pentru care a murit şi a înviat Isus Cristos, acesta este poporul umplut, împuternicit şi condus de Duhul Sfânt. De ce avem nevoie de Duhul Sfânt?
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentrucă El e Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi Fiul. Numai în NT există 261 de pasaje care se referă la Duhul Sfânt. El e menționat de 56 de ori în Evanghelii, de 57 de ori în cartea Faptele Apostolilor, de 112 ori în espistolele pauline și de 36 de ori în restul NT.
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că este Mângâierorul care L-a înlocuit pe Isus Cristos, Mântuitorul.
Avem nevoie de Duhul Sfânt pentru că El lucrează în om şi prin om pentru oameni. Cele trei mari daruri pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor sunt Biblia, la Sinai, Isus Cristos, în Betleem şi Golgota şi Duhul Sfânt în Ierusalim şi oriunde sunt oameni născuţi din nou. Nu poate exista credinţă în Dumnezeu fără Biblie, fără Cristos sau fără Duhul Sfânt. Din acest motiv Apostolul Pavel îndeamnă: “Fiţi plini de Duh” (Efes 5:18).
Vremurile sunt grele, viaţa este scurtă şi Biblia ne îndeamnă: "Fiţi plini de Duh."
