Avem nevoie de ochi mari și semne de exclamare. Avem nevoie de minuni pentru a sparge monotonia de coșciug a slujbelor bisericești. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că încă de pe vremea lui (anul 400 după Hristos) nu se mai făceau miracole pentru că biserica nu mai avea nevoie de ele.
Citeam undeva că unui călugăr i s-a interzis să facă minuni. A văzut cum un om a căzut de pe o casă unde schimba țigla. A poruncit să rămână în aer până la noi ordine. A fugit până la stareț și i-a cerut voie…
Avem nevoie să umblăm pe apă și să rostim cuvinte ca să prindă contur de material. Avem nevoie de minuni pentru că într-o zi copiii noștri ne vor cere să le spunem povești.
Avem nevoie de minuni ca să ne liniștească pentru a pricepe că acolo unde e minune e credință și unde e credință e mântuire.
Ai nevoie să devii o minune a lui Dumnezeu ca să poți face minuni. Repede pentru că viața e scurtă și dacă nu ești grăbit te vei face de minune la judecată…
