Dumnezeu poate readuce la viață orice speranță la care ai renunțat, ca fiind moartă. Cu toții suntem familiarizați cu povestea din Marcu 5 a lui Iair, conducătorul disperat al sinagogii care îi cerea lui Isus să-i vindece fiica. Fata în vârstă de doisprezece ani se afla la un pas de moarte, însă Iair Îl ruga pe Hristos să vină la el acasă și să-Și pună mâna asupra ei.
Isus a fost de acord să meargă cu Iair, dar a avut unele întreruperi pe parcursul drumului. Atunci când Isus S-a oprit să-i slujească femeii cu scurgerea de sânge, ce Îi atinsese tivul hainei Sale (Marcu 5:25-34), un mesager a venit cu vestea tragică privind decesul fiicei lui Iair (5:35). Desigur, inima lui Iair era cuprinsă de durere și el probabil se gândea: „Dacă am fi ajuns acolo la timp. Acum este prea târziu – fiica mea a dispărut!” Însă Isus l-a asigurat: „Nu te teme; crede numai!” (5:36)
Ei au continuat până la casa lui Iair și pe măsură ce se apropiau de proprietate, au început să audă sunete de jale și plânsete. Familia și vecinii lui Iair erau foarte întristați. Luați în considerare contrastul în această scenă: cum Dumnezeu în trup, Creatorul universului, se apropia în toată puterea Lui pentru a face imposibilul. Cu toate acestea, oamenii plângeau în prezența Lui. Pe scurt, ei mărturiseau: „Dumnezeu ne poate ajuta doar atâta timp cât rămâne un semn de speranță. Dar când toată viața a dispărut, nu mai este nevoie să apelezi la El; nici măcar El nu poate lucra în astfel de situație.”
Câți creștini astăzi nu mai apelează la Domnul pentru că ei cred că problema lor este lipsită de speranță? Isus a mustrat o asemenea necredință, pentru că a spus mulțimii bocitoare din casa lui Iair: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.” (5:39)
Domnul afirma: „Această situație nu este ceea ce se vede sau ce gândiți. Credeți că toată speranța a dispărut, dar Eu spun că va fi restaurare. A plecat apoi în camera fetiței și cu o singură afirmație scurtă, El a readus viața copilului (5:41).
Această poveste din Evanghelia lui Marcu ne arată că nimic nu este prea „mort” sau prea îndepărtat pentru ca Isus să readucă la viață. El spune: „Pune-ți încrederea în Mine pentru a-ți rezolva problema! Niciodată nu e prea târziu pentru Mine ca să lucrez.”
