Trăim vremuri în care credința creștină reală e tot mai rară. Vremuri în care oamenii sunt tot mai centrați pe sine și mai nepăsători. În aceste vremuri e greu să mai crezi în ceva, să mai vezi bunătate în jur și să-ți continui drumul, dar e foarte important să o faci.
Lumina dispare atunci când e copleșită în întregime de întuneric. Atâta vreme cât undeva în lume există o lumină aprinsă, indiferent cât de mică, cauza nu e pierdută. Domnul Iisus este sursa noastră. Lumina Lui a luminat în întunericul acestei lumi și continuă să lumineze pentru că întunericul nu a biruit-o și nici nu o va putea face vreodată.
El nu mai este acum, fizic aici cu noi, în schimb ne-a lăsat pe noi, să luminăm sufletele din jurul nostru. El veghează la dreapta Tatălui și ne poartă în rugăciunile Sale. Dragostea Lui pentru tine, pentru mine, pentru noi nu s-a stins. Iisus te iubește la fel de mult acum pe cât te-a iubit în momentul în care s-a lăsat răstignit pe cruce pentru păcatele tale. Iar atâta vreme cât El te iubește și tu îl iubești inima ta poate primi lumina Lui și o poate transmite mai departe.
Trăim vremuri în care credința a apus și dragostea s-a răcit. Azi oamenii și-au înlocuit inimile cu niște pietre și felinarele li s-au stins. Tu însă fii de neclintit. Lasă mica inimă a ta să fie îmbătată de dragoste, dragoste pentru Hristos, pentru frumos, pentru lumină și pentru sufletele ce s-au rătăcit în drumul lor spre casă.
Nu, nu te stinge, suflet, în lume e nevoie de tine și de candela ta aprinsă indiferent cât de tare sau cât de încet pâlpâie. Acolo unde e lumină întunericul nu poate sta.
