Isus relateaza povestea unui tânăr care și-a luat partea de moștenirea de la tatăl său, și a risipit-o trăind o viață destrăbălată. A sfârșit zdrobit, ruinat în trupul și în duhul lui, iar când a atins pragul cel mai de jos, a decis să se întoarcă acasă la tatăl său. Scriptura spune: “Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.” (Luca 15:20)
Nimic nu a împiedicat iertarea tatălui față de acest tânăr; fiul nu a trebuit să facă ceva, fiindcă tatăl său prevăzuse deja o împăcare. A alergat la fiul său și l-a îmbrățișat de îndată ce si-a văzut băiatul apropiindu-se. Adevărul este că iertarea nu este niciodată o problemă pentru un tată iubitor. De asemenea, nu este niciodată o problemă pentru Tatăl nostru ceresc atunci când il vede pe un copil al Sau care se pocăiește. Însă în îmbrățișarea tatălui era dorința arzătoare ca fiul său să fie restaurat. El dorea compania copilului său, prezența lui și comuniunea cu el.
“Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, … să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10: 19-20, 22)
Credincioșii sunt conștienți de partea pământească a lucrării lui Hristos la Calvar – iertarea păcatelor noastre, puterea victoriei asupra tuturor robiilor și, bineînțeles, promisiunea vieții veșnice. Totuși, există un alt beneficiu al crucii și acesta este în folosul Tatălui. Este desfătarea pe care o simte ori de câte ori primește la Sine un fiu risipitor în casa Lui.
Dragilor, adevărata problemă care se află în inima pildei fiului risipitor are mai puțin de-a face cu întoarcerea acasă a fiului, ci mai mult cu fericirea tatălui la întoarcerea lui. Tot astfel este și cu Tatăl nostru ceresc. Inima Lui este plină de bucurie când intrăm cu îndrăzneală în prezența Sa pentru a avea părtășie cu El.
