Credinţa în Dumnezeu este un lucru absolut personal, însă se manifestă în public, drept pentru care, deseori, guvernele păgâne sau atee au interzis credinţa, în mod special manifestarea ei socială. Biblia ne învaţă că dragostea, credinţa şi speranţa sunt cele mai mari virtuţi creştine, şi avertizează cu privire la riscul pierderii credinţei şi răcirii dragostei. Se spune despre credință că “vede invizibilul, crede incredibilul şi dobândeşte imposibilul”.
Fiind la sfârşit, dar şi la început de an, este folositor să privim la experinţa israelienilor, robi în Egipt, şi să ne ne amintim de faptul că, pe de-o parte, credinţa este indispensabilă, însă, pe de cealaltă parte, este interzisă. Credinţa a fost indispensabilă pentru ei, însă a fost interzisă de guvernul egiptean. Deşi anarhia şi dictatura au trecut odată cu vremea, deşi suntem în democraţie, deseori guverul interzice credinţa, deşi ea rămâne indispensabilă pentru creştinii născuţi din nou. O să privim la experienţa evreilor, robi în Egipt şi apoi, ca o aplicaţie practică, o să privim la noi, oameni liberi, credincioşi, dedicaţi şi slujitori lui Dumnezeu.
Dumnezeu îl trimite pe Moise, pe care în prealabil l-a pregătit timp de 80 de ani, ca să scoată evrei din Egipt şi să-i ducă în Canaan.Moise a mers în audienţă la Faraon, preşedintele Egiptului, cerându-i să-i lase pe robii evrei să meargă în pustie pentru a se închina lui Dumnezeu. Faraon şi guvernul său au refuzat categoric, încercând să intimideze, să oprească, să izoleze şi chiar să elimine credinţa din inima israelienilor.
I. INTERZICEREA MANIFESTĂRII CREDINȚEI ÎN DUMNEZEU
“Faraon a răspuns: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” (Exod 5:2) De ce este indispensabilă credinţa pentru creştini şi de ce este interzisă deseori de guvernele lumii? Fiindcă doar prin credinţă putem intra într-o relaţie spirituală personală cu Dumnezeu.
II. CONTROLUL MANIFESTĂRII CREDINŢEI
“Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.” (8:25) Dacă nu poate eradica credinţa creştinilor, guvernul încearcă s-o controleze, impunând manifestarea ei doar în viaţa personală. Cristos ne-a împuternicit şi ne-a trimis „în toată lumea” ca să predicăm Evanghelia, să botezăm, să facem ucenici şi să-i învăţăm să păzească poruncile lui Dumnezeu.
Anul 2018 s-a dus, însă credinţa a rămas. A rămas? Răspunsul este personal, este între fiecare om şi Dumnezeu. Nu am putut păstra zilele anului 2018, dar am putut păstra credinţa „dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.” Este un timp potrivit pentru meditaţie, pocăinţă, reangajare şi primirea unei noi şanse – 2019.
Dumnezeu să ne binecuvânteze în Noul An.