A fost o zi. Ziua aceea când părea că totul se va repeta la nesfârșit, când toți erau lipsiți de curaj, amărâți, cu teamă în suflet, neavând curaj să iasă din ascunzători. Împăratul tot așa era. Simțea că are de pierdut totul și stătea în așteptare.
Dumnezeu era batjocorit de Goliat în fiecare zi, fără ca cineva să aibă curajul să se ridice și să lupte. Oameni ca Goliat sunt și azi, uneori chiar la conducere. Fără Dumnezeu și fără teamă, înaintează cu un dispreț imens față de ceilalți oameni. Nimeni nu are curaj să se opună, nici măcar să se roage. Ne este prea bine cum suntem, tot de teama să nu pierdem ce avem, așteptând să se întâmple o minune din cer care nu se va întâmpla niciodată. Dacă nu ne vom ruga cu credință…
În ziua aceea nu s-a rugat nimeni. Însă era David, un copil care avea viața lui cu Dumnezeu, era atașat de Dumnezeu și-L iubea pe Dumnezeu. Era acolo și a auzit cum Dumnezeu era batjocorit. Nu, nu se putea ca Dumnezeu să fie batjocorit așa, nu suporta pentru că el știa cine este El. S-a dus singur, dar Dumnezeu era cu El cum a fost și când a luat în pumni ursul și leul. A ucis un uriaș cu o piatră ca Dumnezeu să fie înălțat. Să vadă tot poporul că nu omului trebuie să îi dai slavă pentru victorie ci Lui Dumnezeu.
Mulți oameni cred că pentru obținerea unor victorii mari în viața asta trebuie să fii accesorizat cu bani, facultăți, cunoștințe sau putere. Însă, tot ce trebuie să ai este credința în Dumnezeul care poate totul.
Când El vrea să îți ofere mâna de ajutor, nimeni nu poate să Îi stea împotrivă. Fiecare avem uriașii nostri cu care ne luptăm, dar dacă Îl avem pe Hristos în noi și credință, s-ar putea ca uriașii să fie doar niște unelte în a ne consolida credința în Dumnezeu.
S-ar putea ca azi, să fie ziua aceea, pentru unii din noi…
O zi ca aceea – Alexandru Fintoiu
