De-alungul secolelor, bărbaţii şi femeile pe care Dumnezeu i-a putut folosi ca să învingă forţele întunericului, ca să lase un impact permanent asupra păgânătăţii pentru Numele Lui şi ca să instituie o mărturie pentru slava Lui, au fost întotdeauna puţini la număr. Binecuvântările lui Dumnezeu sunt primite de mulţi, însă rămăşiţa care lucrează împreună cu Dumnezeu a fost întotdeauna un grup mic. Din armata de 32.000 de bărbaţi a lui Ghedeon, Dumnezeu a putut folosi doar 300. De-alungul istoriei bisericii, proporţia a fost aproximativ aceeaşi. Câţiva sunt dispuşi să plătească preţul de a fi parte a acelei rămăşiţe.
Eu cred că astăzi ochii Domnului aleargă încoace şi încolo peste tot pământul căutând astfel de oameni – oameni de calibru spiritual – pe care El îi poate folosi să-I slăvească Numele Lui mare acolo unde este blamat în prezent.
Într-o asemenea zi, în Israelul de acum 2500 de ani, când Numele lui Iehova era dezonorat, Dumnezeu a trimis un mesaj poporului Său, spunând: „Şi popoarele vor cunoaşte că Eu sunt Domnul…când voi fi sfinţit în voi sub ochii lor” (Ezechiel 36:23).
O promisiune implicită era în acest mesaj, însă o promisiune dependentă de o condiţie. Popoarele vor cunoaşte că Iehova era adevăratul Dumnezeu, dar numai atunci când El va fi fost sfinţit în vieţile oamenilor Săi.
Dumnezeu caută astăzi bărbaţi şi femei care să-I permită Lui să fie aşa de sfinţit în ei încât oamenii din jur să înceapă să recunoască aceasta, lăsând asupra lor un impact pentru Numele lui Dumnezeu. Găsim acest fapt exemplificat în viaţa unui om al lui Dumnezeu care a trăit în secolul 9 Î.Hr. Pe măsură ce ne uităm la viaţa lui, vom găsi cel puţin trei lucruri care ar trebui să- l caracterizeze pe slujitorul lui Dumnezeu din secolul 20.
Elisei era un om asemenea nouă, caracterizat de aceleaşi emoţii, dar care a influenţat generaţia lui pentru Dumnezeu. În înregistrarea vieţii lui adusă nouă în Scriptură, sunt trei locuri unde citim despre impresiile pe care el le făcea asupra celorlalţi. Haideţi să ne uităm la ele una câte una.
* fragment din cartea „Oamenii necesari Lui Dumnezeu” de Zac Ponnen
