In Epistola catre Filimon gasim o poveste de restaurare a vietii unui tanar, scalv la propriu si la figurat, frustrat si trist de altfel. In aceasta relatare putem vedea in detaliu modul extraordinar in care Dumnezeu restaureaza si intervine in viata unui om, doar pentru a nu-l pierde. Dumnezeu nu vrea sa ne pierdem (Ieremia 29:11). Onisim a fost initial un sclav, devenit prieten cu stapanul sau Filimon, mai tarziu ucenic al lui Pavel, iar apoi martir.
Epistola lui Pavel catre Filimon este o epistola a Dragostei, dar nu orice dragoste. Este epistola in care ni se descrie dragostea agape pe care Dumnezeu a pus-o in Pavel ca sa o reflecte oamenilor, ca in acest fel ceilalti sa i-L descopere pe Isus.
Onisim era un tanar, ca mine si ca tine. Problema era ca el toata viata lui a fost un sclav si toata viata lui a muncit pentru altii—nimic avea cum sa il faca fericit. Era timpul sa schimbe ceva, sa devina propriul lui stapan, sa nu ii mai spuna nimeni ce are de facut sau la ce ora trebuie sa se trezeasca. Asa ca Onisim isi ia inima in dinti, fuge de la stapanul sau Filimon, un crestin din Colose si hotaraste sa nu plece chiar cu mana goala. Costurile de la Roma, unde vroia el sa ajunga erau mari si Onisim nu isi mai dorea o viata de sclav. In felul acesta, cu banii furati de la stapan si-a permis sa isi plateasca mancare si apartament. Insa nu pentru mult timp. Lipsit de cunostinte si prieteni, nu inspira incredere nimanui. Nici de lucru nu isi gasea. In cateva zile ramane fara bani si este alungat in strada. Ambitia lui l-a umbrit, era prea mult pentru el. Ambitia lui de a fi un om liber si de a invinge sistemul avea un pret, un pret pe care nu toti si-l permit. Onisim nu isi permitea sa fie liber, era inca sclav si pe deasupra, era totusi un hot.
Faptele lui au fost descoperite si la scurt timp, ajunge in inchisoare. Acolo Onisim intalneste un batran cu care intra in vorba. Ii povesteste despre viata, aventura si visele lui, despre cat de nedrept e sistemul. Insa acel batran avea sa ii schimbe perspectiva. Numele lui era Pavel, Apostolul Pavel. Mesajul pe care acesta avea sa il cuprina in replica la ceea ce patise Onisim, face referire la viata lui Isus pe pamant, care a venit sa curete si sa mantuiasca. Sa spele si sa restaureze suflete ca si Onisim. Viata lui Isus, care a venit sa repare ceea ce Legea nu a putut repara (Fapte 13:38-39) si sa aduca victoria lui Dumnezeu asupra sistemului si asupra nedreptatii. Acest mesaj al Harului si al Dragostei l-a miscat pe Onisim, dar totusi nu a putut crede ca omul va putea iubi asa. “Ba da”, a zis Pavel si i-a inmanat o scrisoare.
Ajuns acasa, l-a intalnit pe Filimon stapanul sau, iar acesta plin de suparare, porunci ca Onisim sa fie pedepsit si biciuit. Insa scrisoarea de la Pavel avea sa ii schimbe inima lui Filimon si acesta il primi cu lacrimi de pocainta in ochi pe Onisim. Acest moment a fost dovada de care avea nevoie Onisim. Cu adevarat Dragostea lui Isus schimba inimi, cu adevarat Dragostea lui Dumnezeu elibereaza! Dar dragostea este de buna voie, nu este fortata (Filimon 1,18-19). Este vorba despre aceeasi Dragoste pe care Isus a avut-o cand a acceptat sa plateasca pentru pacatele intregii omeniri.
Despre Onisim stim ca se alatura lucrarii lui Pavel, dupa care devine episcop de Efes. Mai apoi este arestat la Roma si martirizat pentru propavaduirea Evangheliei lui Isus Cristos.
