A făcut multă vâlvă filmul lui Mel Gibson. Nu ştiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Răutăcios, mă gândesc că, oricum, cel puţin financiar, a meritat efortul. Am văzut filmul „piratat”, înainte cu o săptămână de a apărea pe ecranele româneşti.
N-a plăcut evreilor filmul, pentru că de două mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
N-a plăcut catolicilor filmul, pentru că Maria L-a sărutat pe picioarele răstignite şi s-a umplut de sânge pe buze. Hristos avea voie să fie stâlcit în bătaie, dar imaculata fecioară n-avea voie să fie atât de umană.
N-a plăcut ortodocşilor filmul, că n-a avut nici o liturghie în el şi a fost făcut de imperialiştii americani ahtiaţi după bani.
N-a plăcut penticostalilor filmul, pentru că a fost film şi filmele nu-s bune să fie văzute.
Se spune că a fost un film crud. Nu cred asta. Mel Gibson l-a citit pe Iosif Flavius care ne spune cum era crucificarea, l-a citit pe Eusebiu care ne spune cum era bătaia cu biciul. (Eusebiu spune că după 50 de lovituri li se vedeau rinichii şi alte organe interne).
Filmul a fost ca viaţa. Fără fasoane, fără romantisme. Pe noi ne deranjează preţul plătit de Hristos pentru răscumpărarea omenirii. Noi n-am fi vrut să-I rămânem datori. Filmul făcut de Zefirelli este o telenovelă pe lângă cel al lui Mel Gibson. Am dori un Hristos care a suferit crucea cât o împunsătură de ac pentru determinarea grupei sanguine. „Chiar aşa a fost?” m-a întrebat cineva. „Nu”, i-am zis, „a fost mult mai greu şi mult mai rău.”
Pocăinţa înseamnă să înţelegi că eşti rău, că pentru tine a suferit nespus Dumnezeu. Hristos n-a plecat pe „Via Dolorosa” senin, zâmbind camerelor de luat vederi.
Am vrea ca totul să fie gratuit, să nu ne coste nimic. De aceea judecata va fi atât de aspră, pentru că Dumnezeu S-a chinuit cumplit. L-au bătut romanii, dar pe tot ce pune mâna omul se usucă. Am auzit că s-au pocăit o grămadă de oameni la filmul acesta. Mi-e milă de ei dacă a trebuit să vadă un film, ca să-L înţeleagă pe Dumnezeul Scripturilor. Un pastor american a leşinat. Oare ce-a predicat în anii de până acum?
Iniţial, Mel Gibson n-a vrut să titreze filmul. Să rămână în aramaică şi latină, iar imaginea să spună totul. Dar i-au zis că miliardele de „creştini” nu cunosc Biblia, de aceea e bine să folosească traducerea, să înţeleagă tot omul.
Filmul ne-a umilit. Un film mediocru a pus pe picior greşit o creştinătate care uitase de Golgota, de Hristos, de mântuire, care trăia plenar filozofia „nu te băga în viaţa mea”.
Hristos „S-a băgat” în viaţa noastră, acoperindu-ne cu sângele iertarii.
Vladimir Pustan, Dulcele sărut la singurătății
Pentru comenzi: www.librariaciresarii.ro
