Pe planeta Pământ s-a decretat stare de urgență. Omenirea este bântuită de molimă, ziua în amiaza mare, iar panica s-a instalat la nivel global. La o primă privire spre Pământ, Dumnezeu vede o lume plină de oameni goi.
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Geneza 6:5
1. E prea multă sfidare.
Am schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o gamă largă de dumnezei idioți, lipsiți de personalitate și de atribute.
-Vrem un Dumnezeu surd care să nu audă glasul celor pe care-i umilim, năpăstuim, al celor pe care-i exploatăm, al celor pe care îi ucidem cu vorba sau cu fapta. Ne irită ideea că există un Dumnezeu, care aude sângele lui Abel ce strigă din pământ. Nu vrem un Dumnezeu al dreptății, un Dumnezeu care aude strigătul celor nedreptățiți. Nu vrem să fim trași la răspundere.
-Vrem un Dumnezeu orb care să nu vadă corupția morală din inimile noastre, să nu vadă milioanele de trupușoare ale copiilor sfârtecați de forceps, să nu vadă femeile lovite cu bestialitate, copiii abuzați fizic și verbal, bătrânii care mor de foame, războaiele și crimele oribile.
Dar, slavă Domnului că există un Dumnezeu care vede!
Ochii Lui urmăresc pe oameni. El şade pe scaunul de domnie al dreptăţii și risipeşte orice rău cu privirea Lui.
Domnul vede și astăzi că răutatea omului este mare pe Pământ şi că, toate întocmirile gândurilor din inima lui, sunt îndreptate numai spre rău.
Însă, va veni ziua când Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
-Oamenii vor un Dumnezeu mut. Ideea unui Dumnezeu care cere moralitate ne enervează. Faptul că Dumnezeu are pretenții și că El vorbește ne supără grozav.
Da, El vorbește! De cele mai multe ori vorbește într-un susur blând, dar, uneori, Dumnezeu strigă. Strigă prin evenimente!
Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:
Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe Pământ. Psalmii 46:10
2. Suntem prea grăbiți.
Și graba noastră este înspre moarte și pierzare veșnică. Suntem într-o goană nebună după nimic. Alergăm după iluzii. Nu avem timp pentru Dumnezeu, nu avem timp pentru familie și copii, și pierdem, rând pe rând, toate acestea. Suntem actori grăbiți într-un scenariu de dramă.
Și, uneori, o boală, un accident, o molimă, un virus, ne opresc din graba noastră pentru a trăi cu adevărat și pentru a descoperi rostul vieții, altfel am fi prea grăbiți să murim.
Uneori Dumnezeu ne pune piedică înainte să cădem în prăpastie ca să ne salveze. Mai bine să cazi cu nasul în țărână, decât să-ți arunci trupul și sufletul în gheenă.
Totul în jurul nostru strigă: Opriți-vă și vedeți ce vrea Dumnezeu de la voi!
Am reușit să călătorim până la marginile pământului, să ajungem pe Marte, dar, spunea pastorul Florin Ianovici, cea mai grea călătorie este cea spre noi înșine, spre inima și conștiința noastră. Acolo avem multe de rezolvat. De acolo l-am scos pe Dumnezeu.
Opriți-vă și vedeți ce mai fac familiile voastre. Spunea atât de frumos polițistul Traian Berbeceanu:
Dacă în perioada asta dai peste un copil în living, joacă-te cu el! Este fii-tu, dar a mai crescut cât timp ai fost la serviciu…
3. E prea multă gălăgie pe Pământ.
E prea multă gălăgie pe Pământ.
E atâta zgomot de arginți, de trădare și de goană după vânt.
E atât de tare, strigătul flămând,
Strigă: răzbunare! Sângele lui Abel din pământ!
E atât de multă gălăgie pe pământ,
Că nu mai auzi glasuri de lumină și de sfânt.
E prea multă zarvă, frământare și avânt,
Într-o lume goală de valori și de cuvânt.
“Tăceţi! Faceți liniște! E atât de multă gălăgie pe pământ, că nu se mai aude nimic din cer.
Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit! – Isaia 30:15
