Hristos Și-a dorit mult să călătorească în barca inimii omului de-a lungul acestei vieți și nu numai. Din acest motiv a lansat și o invitație către oricine aude chemarea Lui. Cei care au răspuns invitației au început călătoria cu Hristos dându-și seama că fără El nu au nici o șansă.
Dar la un moment dat, ne spune Luca, pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Adică pe când noi ne străduiam să răzbim prin viața aceasta, să mai punem un etaj la o casă, să obținem un serviciu mai bun, să dăm din coate pentru treburile personale, să ne asigurăm prezentul, confortul, eventual o mașină mai bună, în timp ce mergeam la slujbe la biserică, în timp ce ascultam un mesaj, dintr-o dată ne dăm seama că Isus doarme în noi și în viața noastră.
Prea ocupați cu viața de aici și prea nepasionați de viața de dincolo. În momentul în care în toată această alergare a noastră intervine furtuna, vântul, încercarea, teama, supărarea, durerea ne uităm din nou cu nădejde spre Isus dar, nu-L găsim treaz.
Ucenicii L-au trezit cu înfrigurare. Au știut unde să-L găsească, de fapt, era cu ei. Când pare că problema ta nu are soluție, răspuns, când totul pare fără sens și durerea caută să te înghită, nu uita să-L trezești pe Hristos din viața ta. Uneori soluțiile sunt exact lângă noi dar nu le vedem și căutăm bezmetici în altă parte.
Nu uita, Isus e cu tine în barcă. Poate că acțiunile noastre L-au adormit, n-am mai apelat de mult timp la El, nu ne-a mai mișcat nimic, am fost tot lipsiți de pasiune, de foc sfânt. Să nu uităm, dacă Hristos va dormi în continuare în noi, vom pieri.
E timpul să-L trezim pe Hristos. El are putere să certe furtunile, valurile, marea, să rezolve problemele, să te ridice când ești căzut, să te mângâie și să te întărească.
Apoi vei fi înconjurat cu o pace deosebită. Va fi liniște în sfârșit.
