Se spune că numai oamenii cu inimă mare pot fi prieteni adevărați. Cei răi și lași nu pot afla niciodată ce înseamnă prietenia adevărată. Dar ce înseamnă a avea inimă mare? Sună ca un test eliminatoriu, un test de noblețe, de sinceritate față de propria persoană pe care puțini îl trec astăzi.
Tocmai pentru că oamenii cu inimă mare sunt din ce în ce mai puțini. A avea inimă mare înseamnă să ai bunătate, să ai dragoste pentru cei din jur, să dovedești disponibilitate și altruism.
Oh…sunt lucruri atât de mari și am început să le vedem atât de mari tocmai pentru că păcatul se strecoară în cele mai mici unghere ale vieții noastre – ”Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. (Matei 24:12).
Este clar că păcatul devine în acest context principalul responsabil pentru distrugerea relațiilor interumane, a prieteniilor. Tocmai de aceea, pe lângă alte anomalii ale umanității, ar trebui să analizăm puțin o altă cauză importantă a degradării capabilității noastre de a deveni sau de a avea prieteni – infatuarea.
Aceasta te face să te vezi superior, mereu mai sus decât ceilalți și nu face decât să împiedice construirea unei prietenii autentice. O altă problemă care se ridică este cea a disponibilității de a fi un prieten adevărat, înainte de a pretinde cuiva aceasta. Biblia spune: Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. – (Proverbe 17:17)
Poate că ar fi util dacă săptămâna aceasta ne-am gândi mai mult cum putem să fim prieteni adevărați? Iubirea, iertarea, sacrificiul și sinceritatea cred că sunt imperative ale prieteniei. Și lucrurile s-ar schimba dacă ne-am aduce aminte mai des că ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui (Proverbe 19:22).
