Isus a spus: „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.” (Matei 10:38). Și, de asemenea, „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24). De asemenea, Pavel a spus: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” (Galateni 6:14).
Mulți credincioși se luptă mult și din greu să fie ascultători de Domnul, străduindu-se cu seriozitate să trăiască o viață sfântă și să fie curați. Ei pot ajunge într-un loc de nimic – acel loc în care nimeni de pe acest pământ nu l-ar putea ajuta – și ei știu că dacă nu va veni Domnul să îi schimbe, nu va exista altă ieșire.
Este bine să înțelegem că Isus Însuși era Dumnezeu întrupat, dar, cu toate acestea, avea nevoie de îndrumarea Tatălui.
„Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; … Eu nu pot face nimic de la Mine însumi” (Ioan 5: 19-20, 30).
Dacă Isus avea nevoie de ajutor și de îndrumare la fiecare pas, cu cât mai mult suntem neajutorați fără aceeași iubire și călăuzire a Tatălui? Isus a spus că Tatăl nostru ne-a iubit și, prin urmare, ne-a arătat „toate lucrurile pe care, El Însuși le face”. Dacă suntem în Hristos și Tatăl Său este Tatăl nostru, atunci suntem și noi profund iubiți. În vremuri când avem sentimentul că suntem abandonați, devenim în totalitate dependenți de El.
Predați-vă voința și renunțați la a vă confrunta singuri și la a vă strădui. Puneți întreaga problemă în mâinile lui Dumnezeu – El o va prelua. Duhul Său vă va lua din moarte și vă va ridica la o viață nouă. Acest adevăr este singura speranță pentru aceia dintre voi care sunt deznădăjduiți în lupta de a merge în ascultare.
