Când au venit magii la pruncul Isus bine că au fost bărbaţi. De erau femei aduceau scutece, şampon Johnson – no more tears, o cutie de pudră.
Dar au fost bărbaţi şi nu orice fel. Înţelepţi. De erau doar bărbaţi cumpărau o minge de fotbal, o tableta şi un pistol-mitralieră de plastic.
Au fost înţelepţi. Cunoşteau multe, adică aveau multe cunoştinţe dar înţelepciunea e să ştii să foloseşti cunoştinţele…
Rivarol zicea către sfârşitul vieţii că dacă ar fi în stare să iubească un absent, l-ar iubi pe Dumnezeu. Rivarol era inteligent deci.
Dumnezeu nu-i absent numai că trebuie căutat unde trebuie. Adică unde L-am pierdut pentru că vorba lui Descartes, ne naştem cu El în suflet.
Iudeii au cerut un Mesia şi-au primit un prunc că n-au înţeles că toate lucrurile trebuie crescute mari. In fiecare ghindă e un stejar falnic…
Preoţii n-au fugit la Betleem când au auzit de la magi vestea. Ei doar predicau, n-aveau vreme şi să împlinească.
Pe Isus L-au considerat sectar încă de la început şi nu L-au primit. Avem suficientă religie pentru a ne urî între noi, dar prea puţină pentru a ne iubi unul pe altul…
Se făceau doua recensăminte. Cezar îşi număra supuşii şi erau foarte mulţi iar Dumnezeu Îşi număra şi El supuşii şi erau puţini: Elisabeta, Zaharia, Simeon, Ana, Iosif, Maria… întotdeauna copiii lui Dumnezeu vor fi o minoritate: „Nu te teme turmă mică…”.
Îngerul s-a arătat păstorilor pentru că aceştia sunt oameni meditativi şi nu poartă căşti în urechi ascultând muzică. Isus nu se poate coborî în larma dintr-un mall. Pentru a te putea întâlni cu Dumnezeu trebuie liniştea unei odăiţe sau acoperişul cerului…
Hangiul n-a vrut să le dea loc în han pentru că trebuia să dea pe cineva afară ca să Se poată naşte Hristos. De aceea nu suntem plini de Duh pentru că nu vrem să dăm afară chiriaşul vechi, adică firea pământeasca…
Sărbători luminate, prieteni…
