Relațiile sunt marele tezaur al oamenilor și reflectă calitatea vieții acestora. Biserica primară a fost instruită şi organizată de Domnul Isus şi de apostoli, motiv pentru care noi folosim practicile şi învăţăturile ei ca exemplu şi reper pentru biserica vremurilor noastre. Biblia ne prezintă măreţia lucrării spirituale din vremea aceea, dar în egală măsură şi dificultăţile cu care s-au confruntat Domnul Isus şi apostolii. Bisericile locale din vremea aceea erau zdrobite de persecuţie, frământate de neînţelegeri teologice şi mai ales agitate de instabilitatea specifică treceriii de la sistemul V. T. la cel al N. T. Un exemplu grăitor este neînţelegerea teologică apărută în Antiohia între apostoli şi un grup de oameni veniţi din Iudea. Privind la acest exemplu putem învăţa câteva lucruri folositoare:
I. Orice relație este expusă la conflict. Privind la acest eveniment putem înţelege faptul că orice grup de oameni va fi confruntat cu anumite diferenţe de opinie, neînţelegeri şi adversităţi. De obicei, Pavel şi ceilalţi apostoli îşi foloseau autoritatea să înveţe, să mustre, să îndrepte şi să răspundă la orice problemă care apărea în bisericile Domnului. De data aceasta însă, Scripturile ne spun că apostolii au avut cu oamenii veniţi din Iudea ,,un schimb de vorbe şi păreri deosebite” (Faptele Ap. 15:2a). Este adevărat că uneori în familie, chiar şi în biserică, există păreri deosebite. Aceste situaţii trebuie tratate cu maturitate şi înţelepciune pentru a păstra pacea, unitatea şi armonia relaţiei şi a grupului.
II. Orice conflict trebuie rezolvat cu înțelepciune. Din cauza neînţelegerii apărute, fraţii din Antiohia au propus ca Pavel şi Barnaba să meargă la Ierusalim şi ,,să întrebe pe apostoli şi prezbiteri asupra acestei neînţelegeri” (Faptele Ap. 15:b). Este interesant că Pavel şi Barnaba, care au plantat biserici peste tot, nu au putut rezolva neînţelegerea respectivă şi au acceptat că au nevoie de ajutor. Se pare că este singura dată când Pavel, întâlnind o problemă, amână rezolvarea ei, pentru a se consulta cu apostolii şi prezbiterii de la Ierusalim. El a ştiut că această neînţelegere teologică majoră prezentă între iudei şi creştini va tulbura permanent frăţietatea, motiv pentru care a apelat la un nivel de autoritate mai mare. Ajunşi la Ierusalim, au prezentat un raport misionar şi au împărtăşit fraţilor neînţelegerea din Antiohia. Scriptura menţionează că ,,apostolii s-au adunat laolaltă să vadă ce este de făcut” (vers.15:6).
III. Orice rezolvare autentică trebuie să aducă pace și unitate. Biblia explică faptul că în timpul acestui Consiliului de la Ierusalim, ,,după ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi a vorbit” (v. 15:7). Apoi, pe rând, au vorbit Pavel şi Barnaba şi aproape de încheiere a vorbit Iacov (v. 12-13). Vorbind despre ce s-a întâmplat, ei au explicat: ,,Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă…” (vers. 28). Când răspunsul Consiliului de la Ierusalim a fost citit în Antiohia, Biblia spune că ,,fraţii s-au bucurat de îmbărbătare…” (v. 31).
Nu putem evita conflictele, dar putem evita rămânerea în conflict. Conflictul este de la Diavolul, pacea şi unitatea sunt de la Dumnezeu, de aceea oamenii lui Dumnezeu vor trăi în pace.