Una dintre amintirile mele favorite din copilărie este legată de un cal… O chema Liza, era o mânză de rasă Lipițan, de doi ani. Când tata a cumpărat-o, nu o încălecase nimeni până atunci. Aveam cam 15 ani și minte puțină, așa că, într-o zi am hotărât sa încalec pe Liza… Totul a mers bine până ea a realizat că duce pe cineva în spinare și atunci a început să sară și să împroaște în încercarea ei de a mă arunca din spinarea ei. Eu îi înșfăcasem coama și nu aveam de gând să renunț așa ușor… După vreo câteva minute de veritabil “rodeo”, tocmai când începeam să regret, cu limba sângerând de multiplele mușcături, gândindu-mă cum să sar fără să-mi rup picioarele… Liza a început să alerge într-un galop atât de lin și întins încât nu îmi amintesc nici până atunci, nici de atunci încoace să fi avut parte… Liza și cu mine am devenit foarte buni prieteni și a fost cel mai blând cal pe care l-am avut, a fost parte din familia noastră un timp îndelungat…
Am relatat această întâmplare gândindu-mă la acel “animal neîmblânzit” care trăiește înăuntrul nostru, mintea… Mintea noastră aleargă cu viteze mult superioare vitezei luminii și călătorește în timp și spațiu într-un ritm amețitor și neașteptat… De multe ori se întâmplă ca să fim prezenți cu trupul într-o conversație, în biserică sau la masa de lucru iar mintea să alerge sălbatică de la ce s-a întâmplat ieri la cina pe care ai avut-o cu familia la ce s-a întâmplat la Mărășești și Oituz, de la polul nord înghețat, la plajele îmbietoare din marea Caraibelor, de la chipul bunicilor pe care încerci sa ți-i amintești ca să nu se estompeze definitiv la imaginea semnului fiarei din Apocalipsa… Ne perindă imagini din viață sau din filme, chipul Monalisei și svastica lui Hitler, refrene cunoscute și glume deochiate… Și în tot acest iureș sălbatic, Dumnezeu vrea să ne vorbească, să ne transmită mesajul dragostei Sale care nu cunoaște limite, iar pentru a auzi vocea Lui, în susurul blând, mintea noastră trebuie îmblânzită. Și aceasta nu este un lucru ușor, este un “rodeo” care poate dura ani și ani de disciplină și rigurozitate… Apostolul Pavel zice: “Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5 VDCC)
Poarta sufletului nostru este mintea, doar prin îmblânzirea ei poți auzi susurul blând al vocii lui Dumnezeu… Însă doar Vocea Lui este cea care-ți dă siguranță, îmblânzește-ți mintea ca să o poți asculta zi de zi…
