Decembrie este ultimul început dintr-un șir de doisprezece începuturi ale unui an. Asemenea vieții care se măsoară în ani, anul se măsoară în luni. Totul pe pământ este măsurabil. Măsurăm anii, măsurăm lunile anului, măsurăm bucuriile și necazurile și apoi le numim pe toate „amintiri”. Totul se tranformă în „amintiri”.
Viitorul este plin de speranțe, prezentul de responsabilități și trecutul este plin de amintiri. Cu toții suntem niște colecționari de amintiri. Când viitorul devine trecut, speranțele de mâine devin amintirile de ieri. De fapt, aceste amintiri suntem noi, sunt viața noastră pe care nu o mai putem schimba. Putem schimba prezentul, ne putem propune să schimbăm viitorul, însă nu mai putem schimba trecutul, nu mai putem schimba amintirile. Ele au rămas înțepenite pentru totdeauna, ca niște dovezi pe care le va folosi Stăpânul să împartă fiecăruia ce este cu dreptul.
Viitorul cu care făceam planuri, prezentul cu care ne luptăm în fiecare zi devin amintiri, dovezi pentru noi sau împotriva noastră. ,,Vino” sau ,,du-te” se va spune la sfârșit, pe baza acestor ,,amintiri”. Felul în care am gândit sau am acționat ieri se poate ridica împotriva noastră mâine. Cine nu gândește corect despre viitor va acționa greșit în prezent și va suferi din cauza ,,amintirilor” trecutului.
Astăzi, la început de decembrie, este ultima împărtășire cu trupul și sângele Domnului din anul 2019. În orice domeniu al vieții există un „ultima oară”, încărcat de nostalgie, durere, regrete sau bucurie. A fost prima oară în ianuarie, acum este ultima oară în decembrie, iar cândva va fi ultima oară în viață. Indiferent a câta oară este, Cina Domnului are aceeași semnificație, același scop, aceeași importanță. Mântuitorul spunea: „Am dorit mult să mănânc paștele acestea cu voi, înainte de patima Mea” (Luca 22:15). Asemenea Lui, și noi dorim mult să stăm la masă cu Domnul, datorită semnificațiilor pe care Cina le are:
a) Cina Domnului este în amintirea Mântuitorului Cristos.
b) Cina este proclamarea morţii Sale.
c) Cina este simbolul Legământului cel nou.
d) Cina este profeţie despre revenirea lui Isus Cristos.
e) Cina este părtăşie cu Hristos și cu Biserica Sa.
Ucenicii au fost atât de importanți pentru Cristos, încât una dintre ultimele Sale dorințe, înainte să moară, a fost să mănânce Paștele cu ei. Cât de glorios este lucrul acesta, când ne gândim că cerul este plin de ființe perfecte, iar omul este atât de murdar! Cristos cu adevărat ne iubește! Uneori rudele noastre nu vor să mănânce cu noi…
Unii dintre cei alături de care am stat la Masa Domnului în ianuarie nu mai sunt în viață în acuma, în decembrie. În fiecare minut, pe Pământ are loc un fel de dans al vieţii şi al morţii din care rezultă aproximativ 107 de decese şi 258 de naşteri. Câți dintre noi vom fi în viață la prima Cină din ianuarie? Dar la cea din viitorul decembrie sau din…? Nu are importanță, e suficient că suntem în viață acum, ca să ne împărtășim în mod responsabil, pentru proslăvirea Celui care a dorit mult să mănânce Paștelea acestea cu noi. Aceasta este Cina noastră!
