“Orice faceti, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”. (Coloseni 3:23)
Da, slujirea lui Hristos înseamnă slujirea oamenilor. Domnul Isus Hristos spune: Ori de câte ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neânsemnati, frati ai Mei, MIE mi le-ati facut. (Matei 25:40). Cu alte cuvinte, orice slujire practică a oamenilor, ca pentru Domnul, e o slujire a lui Hristos. Indiferent că vorbim de slujirea unui frate de credință sau a unui străin de pe stradă. Condiția e să o facem ca pentru Domnul.
Vedeți, nu suntem limitați de religie, deși în trup e mai lesne de lucrat. Totuși, aria e mult mai mare. Oamenii care fac misiune merg în teritorii aride, neprietenoase la slujit. Unele slujiri sunt legate de biserică, altele nu sunt legate. De exemplu chemarea la păstorirea turmei, nu se poate exercita în afara unei biserici, pe când a da un pahar cu apă sau o bucată de pâine, a vizita un bolnav sau un pușcăriaș, nu prea au neapărat de a face cu biserica.
Domnul Isus Hristos a slujit și la Templu (măcar cu biciul) și în sinagogă, dar cele mai multe lucrări le-a făcut pe stradă, în pustiu, în casele oamenilor. El a mers acolo unde era nevoie și rar a chemat oamenii într-un loc. Oamenii mergeau după El nechemați. El era acolo unde erau oameni de slujit. Oare de aici ce putem învăța? E ok să slujim frații și surorile în biserică, dar se impune și ieșirea în afara acesteia. De fapt, lucrarea de evanghelizare așa se face, arătând caracterul lui Isus oamenilor din jurul nostru, într-o manieră înțeleasă de ei, adică prin jertfă.
Dar oare îl slujim pe Hristos sau vrem slujirea Lui? Iacov și Ioan într-o zi îi spun Mântuitorului: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.” Ei aveau o pretenție să fie ”puși în cinste” cum zicea bunica. În acest context Mântuitorul le explică necesitatea slujirii pentru cei ce vor să ajungă lideri: ”Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”
Oare de câte ori nu auzim doar cereri de slujire în rugăciuni. Doamne vreau darul cutare. Doamne vreau putere să… Doamne mântuiește-mi copilul. Doamne fă dreptate. Și alte și alte cereri de slujire. Noi pretindem adesea, că slujim pe Dumnezeu, dar îi punem zeci de condiții. Asta nu e mentalitate de rob, ci de stăpân. Mă duc în slujire, dacă îmi dai darul vorbirii în limbi. Fac lucararea, dacă mă botezi cu Duhul Sfânt. Ajut pe oameni dacă îmi dai super-puteri. Asta e slujire? NU. Slujirea e atunci când în ascultare și încredere față de Stăpân, ne apucăm de treabă unde ne trimite. Darurile și uneltele neceseare lucrului, are Stăpânul înțelepciunea să le dea la momentul potrivit. Întrebarea este? Vreau să mă duc?
A sluji în biserică mai are un avantaj: Aprecierea. Vine un frate, o soră și te încurajează, îți mulțumește, poate te mai și laudă careva. E mult mai ușor așa, ai confirmarea că ești util, că ești de ajutor. Dar când te duci în afara bisericii să slujești e posibil să nu fie așa. E mult mai greu de slujit. Dar și răsplata este mai mare. E bună slujirea în biserică, dar în afara ei este mult mai mult de lucru. În interior suntem ca un trup, unde fiecare ne aducem aportul, dar în afară, există oameni care pot fi parte din trup într-o zi. Slujirea lui Hristos are și componenta din trup și cea a slujirii afară din trup.
Acum, fiecare să hotărască în dreptul lui, dacă vrea să slujească Domnului sau nu. Fiecare să hotărască dacă mai întâi are pretenții de la Dumnezeu și pune condiții. Fiecare să decidă dacă vrea extra-invitații și onoruri pentru a sluji. Iosua spunea: ”cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. Ce spui tu? Ești supărat ”că nu te pune nimeni la nimic”? Îți permiți să stai și să aștepți, doar ceva de lucru prin biserica locală? Așteaptă, dar să știi că de lucru este, de slujit suntem chemați să slujim prin toată viața noastră oriunde ne vom afla.
