„Cât de plăcute sunt lăcaşurile Tale, Doamne al oştirilor.” (Psalm 84:1)
Un psalm al fiilor lui Core, așezat la sfârșitul colecției asafite, dar în legătură cu psalmii 42-43 care evocă aceeași idee, în circumstanțe diferite.
I s-a mai spus și „psalmul peregrinului”, al închinătorului dornic să ajungă la Casa Domnului, fericit să stea chiar și în prag, evocând bucuria prezenței lui Dumnezeu:
„Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte” (versetul 10).
Am auzit de multe ori acest psalm citit și interpretat de fiecare în context propriu.
„Unde este Casa Domnului?” întreb și eu, în naivitatea mea. „Aici la noi, evident”, îmi răspund cei care știu ei mai bine.
Sincer, psalmul acesta trezește în mine o stânjeneală. Oricât de bună și de primitoare ar fi o biserică, oricât de frumoasă ar fi arhitectura ei, amintirile ce ne leagă de ea… totuși, eu nu găsesc niciun loc pe care l-aș putea descrie în cuvintele acestui psalm.
Sigur, îmi veți spune că aici este vorba despre Templul din Ierusalim. Așa credeam și eu, dar… ce ziceți dacă psalmul este scris înainte de zidirea Templului? Nu, nu doresc să stârnesc o nouă polemică. O avem deja!
Delitzsch, o autoritate în materie de VT, presupune că psalmul este din vremea lui David. Cambridge Bible Commentary îl contrazice, subliniind, dacă mai era nevoie, că templul va fi zidit mai târziu…
Deci, ce avem noi până aici?
Avem un psalm care vorbește așa de frumos despre experiența psalmistului și emoțiile sale pentru „Casa Domnului” într-o perioadă când foarte probabil că templul nu exista…
Mai avem tot felul de interpreți de ocazie care n-au nicio îndoială că acea „Casă a Domnului” este locul unde se adună ei și ai lor.
Și mai avem și câțiva oameni sinceri care spun deschis că nu au găsit sau nu cred că vor putea găsi pe pământ un astfel de loc, plin de slava și de prezența Domnului. Pe aceștia din urmă îi înțeleg cel mai bine.
Totuși, de ceva vreme eu am o suspiciune cu privire la psalmiști, profeți și alte personaje biblice importante. Nu spun că acești oameni nu au existat sau că nu au scris exact ce au simțit, văzut și crezut. Dimpotrivă, ei toți mi se par de o sinceritate dezarmantă, mergând până acolo că riscă să nu fie crezuți, atât de rupte de realitatea noastră sunt poveștile lor. Dar se pare că lor nu le pasă dacă sunt sau nu crezuți de noi sau de alții.
Vă ziceam de o suspiciune care mă face să interpretez multe versete într-o cheie nouă.
Așadar, IPOTEZĂ (pentru mine este mai mult decât atât, dar de dragul demonstrației să zicem așa):
Ce ați spune dacă psalmistul se referă la o altă dimensiune? Avem unele indicii în text, de exemplu „curțile casei Tale”. Biblia nu ne vorbește doar despre curțile din dimensiunea fizică ci și despre cele din dimensiunea spirituală. Vezi, de exemplu, Zaharia 3:7.
Știm, de asemenea că muzica inspirată, versurile profetice, arată rezonanța omului cu un alt spațiu. Dar dacă el, psalmistul, descrie nu atât o realitate terestră cât una spirituală (care nu-i deloc mai puțin adevărată)?
Atenție, psalmistul nu se roagă din suflet, ci pentru sufletul său. Ce ați spune dacă el a trecut deja de momentul 4:12 (mă refer la Evrei 4:12, distincția dintre suflet și duh) și locuiește simultan atât în locurile cerești cât și pe pământ? Într-un astfel de scenariu, da, sufletul tânjește. Duhul nu mai tânjește, el și-a ocupat locul în dimensiunea eternă.
Pentru cei care credeți că am luat-o pe alături, vă reamintesc că muzica lui David trimetea la plimbare duhul cel rău care-l chinuia pe Saul (1 Sam. 16:23).
De asemenea, profetul Elisei cere să i se aducă un cântăreț cu harpa. Era război și el dorea puțină distracție? Nu! Era război și profetul avea nevoie de inspirație! 2 Regi 3:15 ne relatează: „Şi pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei.” Aha!
În concluzie, ideea că psalmistul împletește dimensiunea pământească cu cea spirituală, cerească, pare a fi cea mai bună cheie în care trebuie citit psalmul.
Interpretarea aceasta ne scapă de stânjeneala că nu suntem sau nu putem fi atât de dedicați, impresionați, extaziați de o clădire sau o organizație, fie ele cele mai grozave din lumea aceasta. Ba mai mult decât atât, ne inspiră să căutăm noi înșine acel loc descris în psalm și care pentru copiii Domnului nu este departe, dimpotrivă.
P.S. Dacă ai citit până aici, nu uita să îmi scrii opinia ta mai jos, într-un comentariu. Mulțumesc!
