Pilda Ispravnicului Necredincios este adresată ucenicilor și zugrăvește responsabilitatea pe care credincioșii practicanți o au înaintea lui Dumnezeu cu privire la viața și slujirea lor. Ispravnicul era un administrator la curtea unui rege sau la curtea unui om bogat.
În pildă se menționează faptul că administratorul a fost „pârât” stâpanului său, și cuvântul grecesc pentru „a pârî” este format din substantivul „diabolos” = ,”diavol”. Pâra se referea la faptul că administratorul „a risipit” averea stăpânului său. Reacția stăpânului a fost corectă: l-a chemat să dea socoteală – „Ce aud despre tine, dă-ți socoteală de isprăvnicia ta…” (Luca 16:2).
Administratorul s-a întrebat în mod responsabil: „Ce am să fac dacă stăpânul îmi ia isprăvnicia?”, însă tot el a răspuns: „Știu ce am sa fac.” Soluția găsită de ispravnic a fost apreciată de stăpân. Stăpânul a lăudat pe ispravnic pentru că a investit cu înțelepciune resursele pământești pentru promovarea intereselor din Împărăția lui Dumnezeu. În 1 Corinteni 4, Pavel explică responsabilitățile unui slujitor: „Iată cum trebuie să fim priviți noi; ca niște slujitori ai lui Hristos, ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credicios în lucrul încredințat lui”. Cuvântul folosit de Pavel în acest pasaj era folosit în vremea ceea și pentru sclavii care trăgeau la galeră. Galera era corabia de război sau de comerț, pusă în mișcare cu pânze și vâsle mânuite de obicei de sclavi sau de condamnați și întrebuințată pînă în secolul al XVIII-lea, mai ales în apele Mării Mediterane. Atunci când Pavel a făcut această comparație a avut intenția să explice ce fel de oameni trebuiau să fie administratorii tainelor lui Dumnezeu.
1. IDENTITATEA LOR – robi pe viață. Ei aparțineau stăpânului lor, nu era oameni liber. Moise, Avraam, Pavel, Iacov, Petru… au fost numiți robi ai lui Dumnezeu. Robii stăteau întreaga lor viață la dispoziția stăpânului lor și făceau doar ce le cerea stăpânul.
2. ACTIVITATEA LOR – lucreaza în unitate. Stapânul care stătea la cârma corabiei hotăra direcția și ritmul corăbiei folosind o tobă cu care impunea ritmul vâslirii. Atunci când oamenii sunt călăuziți de același Duh, nu pot face lucruri diferite: „Din El tot trupul bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură…” (Efeseni 4:16). Mădularele suntem noi, încheieturile sunt relațiile dintre mădulare/noi.
3. METODA LOR – lucrează sub autoritate. Principiul autorității spirituale este fundamental în Împărăția Sa. Diavolul l-a încălcat, vrând „să fie ca Cel Preaînalt”, iar Adam și Eva l-au încălcat vrând să fie „ca Dumnezeu”.
4. REGIMUL LOR – lucrează indiferent de condiții. Atât în bogăție, cât și în sărăcie, Iov a fost credincios lui Dumnezeu.
5. SCOPUL LOR – toată onoarea o primește comandantul corabiei. Ioan Botezatorul spunea: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30).
Suntem administratori buni? Administrăm cu pasiune și sacrificiu pentru onoarea Stăpânului nostru ceresc?
