Suntem români. Eu zic că e bine. Dumnezeu ne-a așezat într-un loc frumos. Avem munți, ape, câmpii, mare, izvoare, anotimpuri cu contraste ca să nu ne plictisim…La drumuri stăm mai prost dar ne-am obișnuit așa.
Avem tradiții multe, unele fără sens, altele specifice, fără de care n-am fi și nu s-ar povesti. Avem multe basme, autori necunoscuți, suntem un popor talentat. Scriitori, prozatori, poeți, chiar și în ziua de azi, cu toate că românul e melancolic și îi place să trăiască în trecut.
Nu ne merge totdeauna bine dar noi știm să apreciem când lucrurile funcționează. Suntem un popor la bază creștin, iar asta e iarăși bine. Dacă am fi și la inimă toți, atunci poate că nu eram din lumea asta.
Știu că nu e perfect, unii sunt blamați, alții alungați, o parte apreciați, dar facem parte din lumea asta imperfectă. Dacă facem binele nu trebuie să ne îngrijorăm. Mâncăm sarmale cu mămăligă, mici, multă pâine și ciorbă și ne place să ne luptăm pentru ce este al nostru.
Ce nu prea ne place este că avem salarii mici, că nu ieșim ca alții în concedii lungi și scumpe, dar Caraibele sunt departe de noi, asta e. Merge și pe la noi, mai ales dacă scăpăm și de Covid. Românul ține la familie și lui îi place să fie cu familia de sărbători.
România e țara noastră și o sărbătorim, fiecare cum putem. O apreciem, că ne mai ține. Putea să se scuture de noi mai ales că i-am tăiat atâtea păduri, ar avea motive să fie supărată. Românul iubește și primește oaspeți, nu e rece ca vesticii.
Totuși cel mai frumos român e cel sfânt. Românul cu Hristos în inimă și-n gând este aspirația lui Dumnezeu. De-asta ne mai ține. Dumnezeu vrea câți mai mulți români în cer.
Vreți și voi? Vă doresc să fiți binecuvântați cu înfăptuire.
