Într-unul din cotidianele cunoscute din partea noastră a lumii, a apărut un articol în care se scria despre cât de deprimantă poate fi luna ianuarie.
Omul se trezește din lumea fictivă în lumea reală, obișnuită. Nu e nimic magic în lumea noastră. Nu e o atmosferă feerică, nu aștepți să vină cineva să te surprindă cu un dar. Nu toate îți creează zâmbete. Te trezești dimineața să mergi la serviciu, aștepți să țipe cineva la tine pe nedrept, acasă copiii nu te ascultă, într-un cuvânt, te lupți cu rutina lumii reale.
După sărbători îți dai seama că nu toate așteptările s-au aliniat realității. Unele lucruri puteau fi mai frumoase, altele mai bune. Unii au rămas deziluzionați pentru că așteptau prea multe. Alții, dezamăgiți că s-a terminat concediul, dacă au avut parte. Studenții sunt fără chef din pricină că se dă startul la sesiunea de examene.
Dar viața continuuă cu urcușurile și coborâșurile ei. Și tot așa de repede și trece. Cei mai mulți oameni își omoară timpul cu pistolul clipei. Zilele libere și atmosfera specifică Crăciunului și Revelionului se duc oricum. Măcar, zic ei, să se bucure de moment. Unii se bucură atât de mult că ajung în arest sau la spital.
Alții omoară viitorul copiilor lor cu portofelul. Le cumpără totul și le satisfac toate poftele, că, zic tot ei, dacă eu n-am avut măcar copiii să aibă. Așa ajung o mulțime de copii oameni care cred că totul li se cuvine.
Mai sunt alții la care le este frică să se bucure pentru azi din cauza grijilor pentru mâine. Auzeam de cineva care îl depășește pe Hagi Tudose. Are 80 de ani, nu cheltuiește un leu din pensie pe aproape nimic din magazin, nu împrumută la nimeni vreun ban, trăiește din mila sau prostia altora dar pune pensia deoparte pentru zile rele. Are vreo 8 miliarde de lei strânși până acum. Da, n-are nici moștenitori.
Mai e acea categorie de oameni disprețuită de majoritatea, cei care caută să fie plăcuți lui Dumnezeu. Nici pentru ei nu e ușor, dar merg înainte cu nădejdea că într-o zi Hristos le va da mâna să-i ridice la cer. Pe un creștin adevărat, luna ianuarie nu-l deprimă, ci îi oferă oportunitatea unui nou an în care să lumineze întunericul de afară.
Prin Isus. La anul și la câți ani va îngădui El.
