Va trebui să te pregătești foarte mult înainte ca să fii tată. Va trebui ca să îţi curăţesti inima, sa-ţi organizezi cu tact şi încelepciune divină viaţa. Să citeşti experienţele trăite ale oamenilor din toate timpurile, din societăţi trecute şi prezente, diferite între ele prin limbă, cultură şi port. Este adevărat că suntem diferiţi între noi la venirea în lume, deci nu poţi conta pe un anumit şablon în educaţia pe care o vei da copiilor tăi; dar cred totuşi că un copil, oricât de diferit şi orientat spre o anumită cale sau chemare este, tot un copil rămane – adică un ”material cald” pus în mâna altor foşti copii, spre modelare. De aceea tu, care te vrei părinte, va trebui să te apleci cu atenţie asupra multor lucruri de bază dar şi detaliilor fine care implică o aleasă creștere a cadourilor acestea cereşti – copiii.
Mulţi se opresc prin a-i aduce pe lume şi a-i hrăni, creându-le mijlocul necesar creşterii trupeşti, şi în cazurile fericite trimiţându-i la şcoală până la un moment dat ” de soartă ” de cele mai multe ori.
Şi ştiu realităţi mai crude ce nu-şi au aici locul… Este adevărat că sărăcia şi lipsa în general şi mai ales în trista noastră ţară este un factor blestemat în eşecurile triştilor părinţi şi că, venind dânşii din familii nefericite, sădesc în neștiinţă sămânţa compromisă a viitorului lor cămin, dar va trebui sa ne întrecem condiţia, va trebui să ne dezlegăm de trecut şi să trăim zvelt viitorul!
Am văzut haine cârpite care, cu o mână dibace şi o minte aleasă au ajuns să arate şi să exprime cu mult mai mult decât un articol de imbrăcăminte râvnit. De aceea îmi spun că indiferent unde te afli, va trebui sa găsești acel ”ceva” care să te mişte înspre a păşi pe trepţi mai înalte, înspre a năzui la ales.. şi măreţ!
Va trebui să te gândeşti atent înainte să dai naștere altei vieţi (mă strânge în spate când gândesc ce scriu) ne-a dăruit Dumnezeu puterea de a da viaţă, ne-a facut dumnezei! Şi noi ne batem joc de asta dând vina pe viaţă si diavol, când înfrânţi nu știm să-i creștem, să-i trăim.
Personal încerc să conştientizez că, după ce fac tot posibilul să înțeleg şi să relaţionez cu Divinitatea, următorul meu scop pe pămant este să-mi dau concursul şi isprăvnicia în a-mi creea şi întreţine la cele mai înalte posibilităţi şi nivele propria familie. Şi aici nu vorbesc de financiar, pentru că şi eu câştig dur pâinea aşa cum ne-a fost dat… cu sudoare, dar demn.
Vorbesc deci de o atenţie aleasă, de o inimă mereu caldă de tată, de o mână muncită şi protectoare împrejurul fiului meu; de o disponibilitate mereu prezentă în ajutorul jumătăţii mele, de o demnitate de tată sădită în inimile şi minţile lor încă de mici prin acţiuni insuflate de Duhul.
Acestea sunt cateva gânduri care îmi trec prin minte când mă imaginez părinte, sunt emoţionat de visare, dar sunt dorinţele şi râvnirile mele nu numai pentru mine ci pentru oricine se vrea părinte.
