Viața de pe acest pământ e una tare nesigură. Ce avem azi putem pierde aproape instant și mâine să nu mai avem. Banii, bunurile, sănătatea, putințele, frumusețea, cunoștințele, relațiile și chiar viața stau mereu sub semnul incertitudinii și există mereu riscul să le pierdem. Nu putem avea siguranță absolută pe nimic.
Așa se face că s-au inventat asigurările. Se pot asigura casa, mașina, pensia, sănătatea dar și alte chestii mai puțin întâlnite în acest domeniu cum ar fi: buzele, vocea, sânii femeilor, picioarele, câinele, frumusețea și multe alte lucruri sau aspecte la care oamenii țin mult din cauză că le sunt dragi sau din cauză că le asigură un oarecare confort financiar sau material ori prestigiu. Unele asigurări sunt obligatorii și vrei nu vrei ți se asigură sănătatea (ce bine ar fi) sau pensia dacă lucrezi (dar nu mai apuci să o încasezi).
De ceva vreme nouă ca români ne merge bine, nu perfect, nu ca în alte țări dar ne merge bine. Mult mai puțini oameni fac foamea, tot mai mulți s-au transformat din producători consumatori. Magazinele au multe case de marcat și o mare parte din timp ticăie scannerele continuu. Nu am avut conflicte militare iar conflicte interne deși au fost nu au răbufnit. Calamități naturale au fost puține și izolate nu au afectat decât puțini oameni sau gospodării. Cu alte cuvinte în ultima vreme nu prea am pierdut ci am adunat iar aceasta stare oferă un confort plăcut și nu am vrea să se schimbe.
În ultimii ani acea siguranță că totul va fi bine a fost atacată constant pe multe fronturi. Pe undeva datorită comunismului aveam ca națiune o încredințare că ne merităm și noi partea de bine, de progres, pe de altă parte acest progres a fost mic față de așteptările noastre dar ne-am obișnuit așa până la urmă. Probleme mai mare e că de ceva vreme ne simțim în pericol de a fi deposedați (daca am posedata vreodată) de bunuri, pace, prosperitate. Ne simțim amenințați de prezența tot mai vizibilă a islamiștilor în Europa, pe care o considerăm de ceva vreme a noastră. Ne simțim în pericol cu mișcările geopolitice vechi cum ar fi relația SUA – Rusia care se tot hârâie și tot își demonstrează potența una alteia fie prin mutări de trupe fie prin intervenții prin diferite țări. Tot acest cadru e completat de tot felul de alte conspirații mai mult sau mai puțin fondate cum ar fi cele legate de medicamente, vaccinuri, alimente modificate generic, digitalizarea diferitor documente, avansul extraordinar al tehnologiei etc. parcă ne transmit o sezație puternică de pericol.
Dacă privim la parcursul ultimilor ani vom constata că e foarte efervescent. Aproape nimic nu a mai rămas din calmul secolelor trecute. Totul se întâmplă repede și ne afectează fie că vrem fie că nu vrem. Asta ne injectează o cantitate periculoasă de stres și temeri în minte și ne face să devenim anxioși și temători. Eu recunosc că adesea mă trezesc că nu mă pot bucura de viață pe principiul că „oricum nu va rămâne”. Cineva spunea ceva de genul „cânt pare prea frumos să fie adevărat ori e minciună ori se va termina repede de tot”. Știu, nu sunt un model la acest capitol dar am si eu temerile mele de care nu mă tem (ce ciudat) dar care nu mă lasă să mă bucur de viață uneori pentru ca nu cumva bucurându-mă să fiu tare dezamăgit ulterior, așa că logica mea defectă zice: „decât să te bucuri și apoi să fii dezamăgit tare, mai bine las-o moartă” sau „una e să cazi de la etajul 10 si alta e să pici de la parter”.,
Și dacă aș avea doar eu temeri m-aș întări și îmbărbăta de la frați și surori, dar cam toată lumea e anxioasă. O anxietate că ne face să fin plouați mai tot timpul și iritați dacă cineva se ia de stilul nostru de viață. Asta face ca mulți să prefere izolarea și retragerea în locul socializării. Foarte vulnerabili devenim datorită fricilor și relațiile cu cei din jur ne pot provoca răni extraordinar de repede, ca la cei cu hemofilie, rana se face ușor și se vindecă greu.
Da da, dar cum stă treaba cu credința?
Ei bine credința se pare că ne este bolnavă întrucât cel puțin în mediile neoprotestante s-a predicat o credință care are de a face cu viața de după moarte și despre viața „de aici” numai rele, restricții, limitări etc. De fapt mesajele cel mai adesea predicate nu au abordat viața pământească decât la aspectul legal: ce să faci, cum să faci, de ce să faci și reversurile lor cu „nu” în față. Despre bucuria de a trăi pe acest pământ mai nimic, despre plăcerea de a trăi această viață rânduită de Dumnezeu iar puțin, despre plăcere în general se vorbește acuzativ și insuflând vinovăție. Așa se face că avem credință gata de jertfă când vine vorba de Dumnezeu, viața veșnică, mărturie dar care aproape nu ne ajută când e vorba de aici, azi, acum deși și astea fac parte din același plan măreț al lui Dumnezeu.
Avem o disperată nevoie să ne apucăm serios de studiu pe acesta temă. De regulă teama vine din neștiință și din necredință. Ca să dispară avem nevoie de informare din scriptură iar acolo unde nu ține de informații avem nevoie de o credință care să aibă incidență deopotrivă și asupra celor veșnice și asupra celor trecătoare. Prea am apucat o credință schizoidă și disproporționată în care se manifestă autismul spiritual, trăim în altă lume ignorând prezentul și uneori negându-l.
Nu închei înainte de a spune câteva din plăcerile pe care le am pe acest pământ pentru a înțelege cadrul mai bine: ceai, dimineață, rouă, adiere, prospețime, rufe spălate, cafea, lavandă, primăvară, cireșe, harbuz, munte, cascadă, zâmbet, mulțumire, flori de câmp, poze alb-negru, dantele, vintage, plimbare, simplitate, seară de vară, curăție, ploaie, ploaie, ploaie. (continuăm)
