Există o poveste în Vechiul Testament care m-a învățat câteva lecții importante despre a-mi trăi viața centrată în jurul lui Dumnezeu. Prin ridicarea și căderea regelui Ezechia, am văzut că atunci când Dumnezeu este centrul vieții noastre, rugăciunile noastre reflectă o preocupare pentru numele și slava Sa, înțelegem binecuvântarea lui Dumnezeu diferit, și circumstanțele din viața noastră arată cum suntem.
Rugându-ne pentru slava lui Dumnezeu
Când regele Asiriei amenință să atace poporul lui Dumnezeu, Ezechia se roagă lui Dumnezeu pentru izbăvire. Observați preocuparea sa principală, la sfârșitul rugăciunii sale în 2 Împărați 19:14-19: Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui, ca să ştie toate împărăţiile pământului că numai Tu eşti Dumnezeu, Doamne! (2 Împărați 19:19)
Ezechia vine la Dumnezeu zelos pentru reputația lui Dumnezeu, și vede asuprirea poporului Său ca pe o oportunitate pentru ca Dumnezeu să-Și apere numele Său măreț și să demonstreze marea Lui tărie. El cere izbăvire, însă motivația sa este ceea ce este cu adevărat uimitor: el cere izbăvire pentru că vrea ca reputația lui Dumnezeu să crească în lume.
Aceasta îmi amintește de atitudinea indignată a lui David când a auzit că un filistean “ocărâse oștile Dumnezeului cel viu” (1 Samuel 17:26). David a găsit curajul de a lupta cu Goliat pentru că a văzut că ceea ce era în joc în bătălie era de fapt slava și onoarea lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.
La fel cum Moise nu a vrut să dea egiptenilor nicio pricină de a vorbi rău despre Dumnezeu (Exodul 32:12), un mare om al lui Dumnezeu este întotdeauna preocupat de numele Domnului și dacă Acesta este respectat.
Aceasta a adus întrebarea în mintea mea: Văd eu încercările din viața mea ca oportunități pentru ca numele lui Dumnezeu să fie înălțat? Numele și slava lui Dumnezeu sunt ceea ce atârnă în balanță în viața mea, și în fiecare încercare. Vedem asta în mod clar în conversația dintre Dumnezeu și Satan în Iov 1:6-12 (merită să te uiți la această alternanță când ai un moment).
O modalitate de a ști cum îmi privesc încercările este să examinez cum mă rog. Când caut izbăvirea, de ce o caut? Sunt conștient de felul în care situația se reflectă asupra Domnului, ca Ezechia, David, și Moise, despre ce spune aceasta cu privire la Cel despre care afirm că este Dumnezeul și Refugiul și Apărătorul meu?
Văd aceste micro-momente ca având implicații eterne? Sau sunt fixat doar pe aici și acum? Doar preocupat cu mine, reputația mea, confortul meu, și doar acest moment? Din ce în ce mai mult, vreau să mă rog ca Dumnezeu să folosească viața mea și toate circumstanțele acesteia pentru a avea oportunități ca să Se arate pe Sine și Numele Lui măreț.
Să folosească tot din viața mea pentru a demonstra cât de minunat este El, cât de binecuvântat este să umbli cu El, cât de tandru și iubitor este El ca Tată, plinătatea harului și a mântuirii care se găsesc în Cristos. Trăiesc eu în ACEASTĂ stare? Aceasta este o parte din ceea ce înseamnă să trăiești o viață centrată pe Dumnezeu: a te ruga rugăciuni centrate pe Dumnezeu.
Consecințele neglijării slavei lui Dumnezeu în rugăciune
Din păcate, Ezechia nu continuă să fie un exemplu al rugăciunii centrate pe Dumnezeu. Propria sa viață, confort, și voință se arată ca fiind motivația principală în rugăciunile sale. Comparați rugăciunea sa anterioară cu o rugăciune mai tarziu în viața lui, atunci când Isaia îi spune că va muri de o boală:
„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. (2 Împărați 20:3)
El practic își plânge de milă, pledându-și propriul caz și meritele înaintea Domnului. Nu e greșit să-I cerem lui Dumnezeu ajutor – nicidecum!
Dumnezeu este un Tată iubitor care negreșit vrea ca noi să venim la El pentru orice nevoie – dar este clar că motivația lui Ezechia s-a schimbat complet. El nici măcar nu menționează reputația și slava lui Dumnezeu în rugăciunea sa de această dată. Nu-și supune propriile dorințe voii lui Dumnezeu, ci plânge cu amărăciune și se tocmește cu Dumnezeu în schimb.
Dumnezeu a sfârșit răspunzându-i la rugăciune (v6), dar vedem că în timpul acestei “perioade bonus” două lucruri teribile s-au întâmplat:
– toate vistieriile lui Israel aveau să fie jefuite de Babilon, (În acea perioadă, Berodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului, i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că Ezechia fusese bolnav. (2 Împărați 20:12 NTLR))
– fiul său Manase a fost conceput, un rege groaznic care “i-a dus în rătăcire și au făcut mai mult rău decât neamurile pe care le nimicise Domnuldinaintea copiilor lui Israel.” (2 Împărați 21:9)
Vedem dovezi izbitoare că atenția lui s-a schimbat complet mai târziu în viața sa:
‘Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul. Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.’ Ezechia i-a zis lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.“ „De ce nu“, se gândea el, „atâta vreme cât în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă?“ (2 Împărați 20:17-19, Versiunea Cornilescu și NTLR)
El se schimbase atât de mult încât nu mai era preocupat de numele Domnului, sau chiar de bunăstarea propriilor fii, ci numai dacă zilele sale erau confortabile. Scala pe care o avea în vedere era cu mult mai mică, până în punctul în care încetase să mai fie preocupat de cum se reflecta slava lui Dumnezeu în circumstanțele sale, ci numai cu modul în care se simțea el în viața sa.
Așadar, vedem adevăratul rod al unei rugăciuni centrate pe sine – care nu este, în realitate, ceea ce probabil i se părea lui Ezechia la acel moment (un răspuns imediat afirmativ și lungirea vieții („wow, Dumnezeu trebuie să fie bucuros de mine!”)) – ci mai degrabă a produs un rău neașteptat care poate altfel nu s-ar fi întâmplat niciodată.
Trebuie să fim cu mintea înclinată spre lucruri duhovnicești pentru a ne ruga rugăciuni centrate pe Dumnezeu, și, de asemenea, să evaluăm corect roada vieții noastre de rugăciune și să discernem care răspunsuri sunt adevărate “binecuvântări”.
Definiția binecuvântării se schimbă
Văzând aceasta încep să definesc diferit binecuvântările lui Dumnezeu în viața mea. Așa cum a spus David: Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvântul Tău! (Psalmul 119:17). Adevărata binecuvântare a lui Dumnezeu, generozitatea Lui față de mine, este că El îmi dă posibilitatea să trăiesc o viață plăcută Lui. Aceasta este grija generoasă de care Habacuc trebuie să fi avut parte de la Dumnezeu, așa încât el putea să privească asupra a tot ceea ce eșuase în lumea fizică din jurul lui și totuși să spună:
“El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele.” (vezi Habacuc 3:17-19) Cum este posibil ca, în ciuda tuturor lucrurilor mergând prost, Habacuc poate să spună acest lucru? Trebuie să fi văzut că adevărata generozitate a lui Dumnezeu era în a-l ajuta să țină cuvântul Său. Și astfel, în ciuda tuturor lucrurilor care nu mergeau bine în viața lui la exterior, el a putut să înalțe puterea lui Dumnezeu și să declare mântuirea Lui.
Și, în cazul acesta, indiferent de ce mi se întâmplă la exterior, dacă țin seamă de Domnul și țin poruncile Lui, pot să spun “Wow, El mi-a făcut bine pentru că m-a ajutat să țin Cuvântul Său.”
Circumstanțele ne arată în ce stare suntem
Biblia ne spune de ce a permis Dumnezeu să i se întâmple lui Ezechia aceste lucruri: “Însă, când au trimis căpeteniile Babilonului soli la el să întrebe de minunea care avusese loc în ţară, Dumnezeu l-a părăsit ca să-l încerce, pentru ca să cunoască tot ce era în inima lui.” 2 Cronici 32:31. Dumnezeu permite astfel de situații în viețile noastre pentru a vedea cum vom răspunde.
Mi-L imaginez pe Domnul întrebându-Se: “Când puternica armată asiriană va veni împotriva lui, la ce se va gândi el? … Wow, el încă se gândește la Numele Meu? Foarte bine! O să-l salvez în mod miraculos!” Și din nou, un pic mai târziu, Dumnezeu gândindu-Se: “Ce se întâmplă dacă o boală teribilă vine peste el, ce-l va preocupa? … Doar viața și confortul lui? A uitat de Numele Meu? Wow, am sperat într-adevăr pentru ceva mai bun …. “
Dumnezeu caută pe pământ să vadă cine Îi aparține cu adevărat Lui, și încercările sunt unele dintre modurile în care El ne dezvăluie caracterul inimilor noastre. Mă pot aștepta la același lucru de la încercările prin care trec, și este bine să examinez: ce dezvăluie împrejurările prin care trec despre lucrurile în jurul cărora se învârte viața mea?
Când vine o provocare, preocuparea mea principală este pentru Numele și slava Domnului, sau există o sensibilitate undeva în adâncul inimii mele pentru mine, pentru viața și reputația mea?
Fiecare circumstanță cu care mă confrunt este un test care Îl arată pe Dumnezeu, și mă arată pe mine, dacă sunt înrădăcinat în “aici și acum” – în existența mea fizică – sau dacă sunt un creștin adevărat, ancorat în trăirea spirituală și procupat de lucrurile veșnice: ca Numele lui Dumnezeu să fie onorat, voia Lui să se facă, și împărăția Lui să vină.
