Există o mică expresie care se găseşte în Evanghelia după Marcu, capitolul 16. Ea vorbeşte despre primii ucenici, după ce Domnul s-a urcat la cer. Versetul 20 spune: „Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Şi Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele care-i însoţea”.
Este o expresie în mijlocul acestui verset, „Domnul lucra împreună cu ei şi întărea (adeverea, atesta) Cuvântul, consolida autoritatea Cuvântului.”
În acele vremuri, Dumnezeu confirma Cuvântul prin minuni, dar să lăsăm în mâna Domnului cum confirma El Cuvântul. Deseori mulţi creştini vor să-I dicteze lui Dumnezeu cum ar trebui El să-şi confirme Cuvântul – eu voi lăsa aceasta în mâna Lui. Dar e foarte important ca Domnul să confirme Cuvântul pe care îl vestim dacă vrem să zidim o biserică.
Sunt mulţi oameni pe care i-am cunoscut, care au venit la conferinţele din Bangalore şi au spus : „Păi, noi am vrea să zidim biserica care este simbolul trupului lui Hristos unde suntem noi. Vreţi să veniţi să ne sprijiniţi, să ne ajutaţi?”
Eu le răspundeam: „Vedeţi voi, eu nu cred că pot să zidesc o biserică. Isus a spus „Eu voi zidi biserica Mea”, asta înseamnă că El e singurul care poate zidi o biserică”.
El foloseşte instrumente umane, El mă poate folosi pe mine, poate folosi pe oricine, a folosit simpli pescari în zilele de la început, dar e important că El o construieşte. Deci ceea ce le spun acestor oameni este: „dacă Dumnezeu îţi vede inima, şi vede că tu eşti drept faţă de El, că Îl onorezi, El va confirma cuvântul pe care tu îl predici, El îţi va aproba (îţi va sprijini, îţi va susţine) munca. Şi dacă tu Îl vei onora pe El, El te va onora pe tine.
Dumnezeu este mult mai interesat în a construi o biserică care este expresia locala a trupului lui Hristos, decât oricare dintre noi.
Nu este doar ideea inteligentă a unui om.
Omul a luat-o razna, prin crearea multor regate, regate umane, care nu sunt biserica lui Isus Hristos.
Deci, eu privesc lucrul acesta aşa: dacă Dumnezeu găseşte pe cineva, undeva, oriunde pe planeta aceasta, care îi spune „Doamne, eu chiar vreau o mărturie pură în localitatea mea, care să fie o expresie vie a trupului lui Hristos, unde fraţi şi surori funcţionează împreună în dragoste unii pentru alţii şi dragoste pentru Tine, şi Îţi împlinesc dorinţa inimii Tale, care este aceea de a exista pe pământ un grup de oameni care sunt una, aşa cum Tatăl şi Fiul sunt una, care se iubesc unii pe alţii, aşa cum i-a iubit Isus şi sunt expresia Trupului lui Hristos.”
Vă puteţi oare imagina că Dumnezeu nu este interesat în aşa ceva?!? Ar fi mai interesat de lucrul acesta decât de orice alt lucru de pe suprafaţa pământului! Mult mai interesat. Pentru că pentru asta şi-a trimis Fiul, pentru asta a murit Isus, ca să-şi construiască Biserica.
Dar e important ca Domnul să confirme acest Cuvânt.
Deci vă zic: dacă Dumnezeu va aproba, eu voi fi foarte fericit să vin să susţin ce Domnul aprobă, dar nu voi merge înaintea lui Dumnezeu încercând să fac ceva. Nu am făcut niciodată asta în India, şi nu vreau s-o fac nici oriunde altundeva. Pentru că ştiu că eu nu pot face nimic, Domnul este cel care Îşi construieşte biserica.
Am văzut mulţi oameni care vor să zidească biserica lor şi nu se întâmplă nimic. Ei construiesc o adunare, ei construiesc o împărăţie a unui om – sau ceva de genul acesta.
Unii oameni au încercat să construiască, dar totul se dărâmă.
Şi eu spun: „Bine, Domnul ştie ce e în inima lor, eu nu am ştiut, eu am crezut că tipul acela era sincer, dar e clar ca Domnul nu a fost de acord.”
Şi apoi o altă persoană, la care eu nu m-am gândit prea mult, Domnul o foloseşte. Domnul alege cei mai neobişnuiţi oameni să lucreze pentru El. Şi vă pot spune asta fără nici o ezitare, pentru oricine de aici: dacă Dumnezeu vede că tu ai înţeles această revelare a dorinţei lui Dumnezeu, de a avea o expresie locală a trupului lui Hristos în oraşul sau locul unde locuieşti, şi eşti gata să plăteşti orice preţ pentru asta, El îţi va aproba (îţi va sprijini, îţi va susţine) munca ta. Dar va trebui să plăteşti un preţ pentru asta, cu siguranţă.
Este un cuvânt care îmi vine adesea în inimă: în Efeseni 5:25 spune că „HRISTOS A IUBIT BISERICA ŞI S-A DAT PE SINE PENTRU EA”. „Hristos a iubit biserica”, scrie în mijlocul versetului‚ „şi S-a dat pe sine pentru ea”.
Şi ştiţi, aceasta e întrebarea care mi-a pus-o Dumnezeu: „ Iubeşti tu biserica atât de mult, încât ai fi în stare să te dai pe tine însuţi pentru ea? Să părăseşti (să sacrifici) ambiţiile tale, dorinţele tale, timpul tău, banii tăi, energia ta, totul – totul pentru biserică?”
Aceia erau tipul de oameni pe care Domnul îi folosea în primul secol, întotdeauna gata să treacă prin orice ca să construiască biserica. Ei nu au mers doar ca să „câştige suflete”.
Aceasta expresie, „a câştiga suflete”, nu e găsită nicăieri în Noul Testament. Sunt câteodată uimit când privesc numărul de expresii pe care creştinii le folosesc şi care nu sunt găsite nici măcar o dată în Noul Testament. Dar totuşi ele devin populare, şi creştinii le folosesc fără să gândească: „Asta urmăreşte Domnul? Domnul vrea să „câştige suflete?” El nu spune nicăieri în Biblie că Isus a venit ca să „câştige suflete”.
Citesc o mulţime de lucruri în Biblie despre Isus: că Isus a venit să salveze oamenii din păcat, că Isus iubeşte biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea – toate acestea sunt lucruri pe care eu văd că Isus a venit să le facă. Sau spune în Ioan 6:38‚ „ căci M-am pogorât din cer să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”. Dar aceste expresii sunt foarte rar auzite printre creştini. În locul lor, auzim tot felul de expresii nescripturale cum ar fi: „a câştiga suflete”, „a-i atinge pe necredincioşi (cu Evanghelia)” şi altele asemănătoare.
Când Isus a văzut câmpurile gata de cules, El a spus: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş” (Ioan 4:35). S-a uitat în jur şi a văzut oi fără păstor, în Matei 9:36-38. Şi el nu le-a spus niciodată discipolilor să se ducă.
Astăzi oameni zic: „Du-te, du-te, fă ceva!”
Isus a spus: „Rugaţi-vă!” Roagă-te ca Tatăl să aducă lucrători la cules . Este dreptul suveran al Domnului să îşi aleagă muncitori pentru secerişul Lui. DUMNEZEU ESTE CEL CARE HOTĂRĂŞTE PE CINE ALEGE SĂ FOLOSEASCĂ CA UN INSTRUMENT PENTRU A CONSTRUI BISERICA.
Dar vă spun ceva ce am descoperit pe parcursul anilor, când spune aici că „Hristos a iubit biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea”. Dragostea Lui pentru Biserică e manifestată prin faptul că S-a dat PE SINE ÎNSUŞI.
Astăzi oamenii sunt încurajaţi să îşi dea banii sau lucruri de acest gen sau un anumit tip de serviciu – El s-a dat pe SINE ÎNSUŞI să fie frânt. Şi acesta este preţul care trebuie plătit dacă vrei să construieşti Biserica în localitatea ta: FRÂNGEREA.
Ce citim în Isaia 53 este o mică imagine a crucii, a drumului pe care Isus a mers. Sunt părţi din acest capitol care se referă doar la Hristos, unde a fost rănit pentru păcatele noastre şi a fost lovit pentru nelegiuirile noastre, a trecut prin chin şi durere. Dar sunt multe alte pasaje aici care se aplică de asemenea oricui care se decide să se jertfească (să se sacrifice) de dragul construirii unei Biserici. Şi vă spun din ceva ani de experienţă că dacă vrei să construieşti biserica în localitatea ta, trebuie să mergi pe drumul pe care Isus a mers în Isaia 53.
NU poţi construi o biserică dacă acesta nu este scopul tău principal în viaţă. Dacă scopul tău este să avansezi în profesia ta, Dumnezeu să te binecuvânteze frate, mergi mai departe, dar nu îţi pierde timpul încercând să zideşti o biserică, n-o vei construi. Pentru că Domnul nu vrea oameni pentru lucrul Lui, oameni a căror ambiţie e undeva în această lume.
Biblia vorbeşte despre un singur scop. Pavel a spus „fac un singur lucru”. Aceştia sunt tipul de oameni pe care Dumnezeu îi cheamă. Sunt mulţi oameni care vor să iasă în lume ca să construiască o biserică, dar nu le merge niciodată. Niciodată nu am văzut asta întâmplându-se oriunde în viaţa mea, şi dacă încercaţi să faceţi asta, vă spun de pe acum, vă pierdeţi timpul. Vă sugerez să vă concentraţi pe afacerile voastre, să prosperaţi – nu vă pierdeţi timpul încercând să prostiţi oamenii în a crede că veţi zidi o biserică, nu veţi reuşi. Este doar un singur mod în care puteţi construi o biserică: „Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea”. El nu a venit pe pământ să fie un tâmplar bun în Nazaret, El nu a venit să devină cel mai bogat sau cel mai bun tâmplar din Nazaret, El a venit să zidească Biserica – restul lucrurilor erau doar calea prin care El a înfăptuit acest lucru.
Pavel era făcător de corturi, întreţinându-se din această muncă, dar dacă l-aţi fi întrebat: „- Pavel, ce eşti tu?”, el v-ar fi răspuns: „- Eu sunt un apostol” „- Ooo, eu am crezut că eşti făcător de corturi” „- Făcător de corturi? Ha, asta e doar să am din ce trăi. Eu sunt aici să zidesc biserica.”
Ştiaţi că asta e ceea ce ar trebui să zică fiecare creştin dedicat?
„- Eu sunt apostol, şi sunt aici să construiesc biserica lui Isus Hristos.”
„- Ooo, eu am crezut că faci munca ta obişnuită.”
„- A, asta e doar ca să am din ce trăi.”
Îţi vezi tu profesia pământească doar ca ceva ca să ai din ce trăi, să ai grijă de familia ta, pentru că asta este o responsabilitate? Să hrăneşti, să îţi îmbraci copiii, să le dai mâncare, haine şi un adăpost, să îi pregăteşti să fie martori ai Domnului în următoarea generaţie? Dar dacă scopul tău nu este 100% să zideşti biserica, şi nu eşti gata să te dai pe tine însuţi (să te jertfeşti) pentru ea, posibilitatea de a o zidi e foarte mică. Poţi construi o mică adunare, un mic grup de studiu biblic unde să studiezi Romani şi Efeseni şi alte cărţi ale Bibliei şi să aveţi un timp minunat împreună, să vă rugaţi împreună – este o mică expresie a trupului lui Hristos. Dar mai devreme sau mai târziu ceva se va întâmpla şi se va dezintegra, oamenii vor fi supăraţi pe tine şi nu vor mai vrea să fie prietenii tăi. Dumnezeu nu a aprobat asta, pentru că nu este ambiţia ta, dorinţa ta puternică, lucrul la care râvneşti cel mai mult. Nu ai doar o singur scop în viaţă, nu eşti gata să faci „un singur lucru”, nu eşti gata să sacrifici totul de dragul construirii unei biserici, aşa cum Isus S-a dat pe Sine Însuşi.
La ce s-a referit Isus când a spus „Luaţi jugul Meu şi învăţaţi de la Mine” (Matei 11:29)?
Cei care au crescut în India, ştiu ce e acela un jug, pentru că vedem mulţi boi la jug. În satele mai sărace, ţăranii ară câmpurile în felul acesta. Un jug pentru doi boi, foarte rar trage doar un singur bou, dacă fermierul nu-şi permite un al doilea. Dacă un bou moare, ţăranul cumpără altul tânăr, care nu ştie nimic, îl pun la jug cu cel mai bătrân şi cel tânăr învaţă de la acesta, şi învaţă să are în linie dreaptă – şi aceasta este imaginea pe care o foloseşte Isus, pentru că aşa arau oamenii câmpurile din Israel la acea vreme. Şi iată-l pe boul cel bătrân spunându-i celui tânăr – „Ia jugul meu asupra ta şi învaţă să mergi exact cum merg eu – asta îl învăţa boul cel bătrân pe cel tânăr. „Vrei să ari în linie dreaptă? Vrei să înveţi să ari o linie dreaptă? Mergi cu mine şi ţine acelaşi pas, să nu mergi mai repede şi să nu rămâi în urmă.” Asta înseamnă „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine.”
Deci, când mă uit la Isaia 53, sunt unele lucruri acolo care ni se aplică şi nouă. Văd că dacă vreau să construiesc o biserică trebuie să trec printr-o parte din lucrurile menţionate în Isaia 53. Vedeţi voi, Isus, ca lider al bisericii, exercita autoritate – avem nevoie de autoritate spirituală să zidim o biserică, nu avem nevoie de o grămadă de cunoştinţe biblice. Cred că mulţi creştini au mai multă cunoştinţă biblică în ei decât Pavel şi Petru, dar nu sunt capabili să facă lucrul pe care Pavel şi Petru l-au făcut. Ştim atât de multe lucruri, ştim să conectăm versetul acesta cu alt verset şi cu alt verset, şi ştim înţelesurile de la rădăcină şi o grămadă de alte lucruri, dar nu putem face 10% din ce au făcut Pavel şi Petru. Ei au avut autoritate spirituală.
Şi Dumnezeu nu dă niciodată autoritate spirituală unui om care nu a fost frânt. A FI FRÂNT. … Vedeţi, acestea sunt unele lucruri care lipsesc din creştinătate: pocăinţa, supunerea faţă de legile lui Dumnezeu, a fi frânt – acestea sunt lucruri de care cu greu se mai vorbeşte în creştinătate. E atât de important – Isus a demonstrat asta discipolilor prin hrănirea celor 5000. Este o imagine frumoasă acolo: cea a unui băieţel mic.
Isus avea obiceiul de a folosi cei mai neaşteptaţi oameni să binecuvânteze pe alţii. Niciunul dintre ucenici era acolo când El a folosit o femeie să aducă trezire în Samaria – nu e acesta un lucru uimitor? O femei dispreţuită de cei din jur, pe care eu aş fi considerat-o ca ultima persoană din acel oraş care ar fi putut aduce trezire. Domnul foloseşte cei mai neaşteptaţi oameni – cei 12 ucenici care au fost cu El, care au auzit atâtea lucruri şi au văzut atâtea miracole, şi nu a putut folosi nici măcar unul din ei ca să aducă trezirea în Samaria. El foloseşte o femeie care a fost divorţată de 5 ori. V-aţi fi gândit voi să folosiţi o femeie care a fost divorţată de 5 ori ca să facă lucrul lui Dumnezeu?
Adică, toţi suntem oameni sfinţi, şi nu am fi folosit nicidecum o femeie care, nu numai că a fost divorţată de 5 ori, dar care trăieşte chiar acum în păcat cu cineva care nici măcar nu e soţul ei. Şi totuşi, Dumnezeu a folosit-o să aducă trezire.
Nu spun că Dumnezeu a admis tot ce a făcut, tot ce a făcut a fost greşit. Tot ce a făcut tâlharul de pe cruce a fost greşit. Femeia prinsă în adulter (preacurvie), Dumnezeu a iertat-o, dar i-a şi spus să nu mai facă niciodată, pentru că tot ce a făcut, a fost greşit. Nu spun că Dumnezeu a fost de acord cu ce a făcut, dar ne iartă lucrurile prosteşti pe care le-am făcut în trecut. Noi suntem cei care avem o părere proastă despre noi. Spunem: „Doamne, eu nu sunt o persoană grozavă încât să mă foloseşti pe mine.”
Mulţi oameni cred că sunt buni şi că Dumnezeu alege să-i folosească pe ei în generaţia aceasta: „Eu voi fi acela”, de aceea Dumnezeu nu te poate folosi să îşi construiască biserica, el te foloseşte să construiască doar o adunare – pentru că tu crezi că dacă Dumnezeu va alege să folosească pe cineva în jurul tău, tu vei fi acela, bineînţeles.
Nu, domnule, nu tu!!!!!! Va fi o persoană pe care tu nu o consideri foarte importantă, şi spune aici în Isaia 53‚ „Dispreţuit şi respins (părăsit) de oameni” – în versetul 3.
Aceasta era calea: Tatăl L-a frânt pe Isus. Gândiţi-vă la acea expresie în versetul 10‚ „Domnul a găsit cu cale (a vrut, a dorit) să-L zdrobească prin suferinţă”.
Când a vrut să-i hrănească pe cei 5000, El nu şi-a putut folosi apostolii să le dea mâncare. A fost un mic băieţel, un mic băieţel care a plecat după Isus ca fie în preajma Lui şi să-L audă – probabil a fost ceva foame în inima lui, să meargă atâta timp, ascultându-L pe Isus – îmi doresc să mai fie aşa băieţei şi astăzi, care au o foame să Îl asculte pe Isus, să stea în jurul lui cu zilele doar ascultându-L. Şi Isus îi spune„Dă-mi tot ce ai”, şi băieţelul i-a dat tot ce a avut, şi Isus a luat. Era o lecţie prin care îi învăţa pe ucenicii Săi: Eu mai întâi cer „Dă-mi tot ce ai”, apoi voi frânge şi voi hrăni mulţimile.
Acea frângere e atât de importantă.
Şi eu chiar cred, că din cauză că nu mulţi oameni se lasă frânţi de Dumnezeu, El nu îi poate folosi, nu le poate aproba lucrarea lor. Spune aici în versetul 2, din Isaia 53 „El a crescut în faţa Lui”. În versetul 1 vorbeşte despre descoperirea braţului Domnului, măreaţa putere a lui Dumnezeu descoperită ca să-I împlinească Cuvântul. Şi prin cine îşi descoperă El braţul? Cineva care, în primul rând, se decide să crească înaintea (în faţa, în prezenţa) lui Dumnezeu. Acesta este cel mai important lucru, trebuie să ne descotorosim de această tendinţă de a creşte în faţa credincioşilor. Nu sunt aici să primesc aprobarea fraţilor mei credincioşi, în oricare domeniu al vieţii mele.
Ştiţi, poate nu realizaţi asta, dar adânc în voi, în subconştient, aveţi dorinţa ca alţii să creadă că sunteţi un frate umil – şi uitaţi de zidirea bisericii, şi vă petreceţi viaţa construindu-vă o reputaţie de frate umil, sau de frate milos, de frate blând care nu ofensează pe nimeni, sau de frate generos care e întotdeauna acolo să îi ajute pe alţii, un frate săritor – uitaţi despre acestea!
Creşteţi în faţa Lui, altfel veţi fi unii care caută să placă oamenilor. Odată ce ai reputaţia de om umil, îţi vei petrece toată viaţa încercând să îţi aperi acea reputaţie de a fi umil. Sau dacă ai auzit pe cineva spunând că tu eşti un frate blând şi bun, îţi vei petrece tot timpul apărând acea reputaţie.
Da, se întâmplă! Uitaţi asta!
Creşteţi înaintea Lui!
Fii hotărât (ferm): „Tată, vreau să cresc înaintea Ta. Nu-mi pasă de ce zic oamenii despre mine, fie că spun lucruri bune, fie că spun lucruri rele, nu fac nici o diferenţă, eu nu cresc înaintea lor. Nu le vreau aprobarea lor, nu le vreau consimţământul lor, vreau să cresc înaintea Ta.”
„El a crescut înaintea Lui” – şi nu era nimic în înfăţişarea Lui care să ne atragă; El era dispreţuit şi respins de oameni 1.
Nu ştiu de ce se întâmplă asta, dar se pare că fiecare om pe care Dumnezeu îl foloseşte într-un fel minunat, trebuie să fie dispreţuit şi respins (părăsit) de alţii. Tot felul de poveşti ciudate vor fi răspândite în legătură cu el. NU vorbesc despre viaţa lui morală, pentru că nimeni niciodată nu ar putea spune ceva despre viaţa morală a lui Isus.
El era drept, dar ei îl dispreţuiau şi spuneau „Cine se crede El? El e un nimeni! El nu este un cunoscător de primă clasă al Bibliei, e doar un tâmplar neştiutor. Este un eretic, El nu ştie ce spunea Moise?”
El era dispreţuit şi respins, dar chiar şi Isus a trebuit să meargă pe acea cale.
„I-a plăcut Tatălui să-L zdrobească” , acestea sunt nişte cuvinte extraordinare, Isaia 53:10. „I-a plăcut Tatălui să-L zdrobească”, şi aceasta este ceea ce Pavel numeşte
„împărtăşirea suferinţelor lui Isus.”
Eu acum sunt foarte serios în ce priveşte dorinţa lui Dumnezeu de a te folosi ca să zidească o biserică care este trupul lui Cristos în localitatea ta, şi nu vorbesc doar de oameni care sunt interesaţi de predicare sau vor doar să aibă o părtăşie plăcută şi confortabilă, unde ne putem întâlni cu oameni care gândesc la fel. Nu … Vorbesc despre aceia care sunt foarte serioşi în a construi o biserică care să fie expresia trupului lui Cristos, care va fi o ameninţare faţă de Satan. O frăţie în localitatea dumneavoastră, de care Satan se teme – asta e ceea ce vreau eu să fac.
Nu vreau să-mi pierd timpul construind mici adunări de care Satan nici nu se teme, nu vreau să construiesc mici adunări care să fie apreciate de oameni. Nu. E o pierdere de timp. Pentru ce să fac asta? Sunt o grămadă în jurul meu, de ce să mai adaug la numărul lor?
„El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” (Isaia 53:2)
Vrei să construieşti mici adunări, nu contează că sunt mici la număr, dar care sunt o ameninţare pentru diavol? – asta vrea Isus.
Isus l-a învins pe Satan pe cruce, şi acea victorie trebuie recunoscută în diferite localităţi de pe pământ unde Satan domneşte (stăpâneşte). Şi Isus îşi plantează trupul acolo, şi poate vrea să te folosească pe tine să planteze acel trup, dar trebuie să te pregătească.
Şi dacă chiar te predai Lui pe tine însuţi, El te va păzi cu o grijă extrem de geloasă, mai mult decât pe alţii din frăţietatea ta. Va fi foarte strict în atitudinea Sa faţă de tine – pentru că Domnul se poartă foarte strict cu servitorii Lui, pentru că ei trebuie să păstreze un standard foarte înalt.
Ei trebuie să trăiască înaintea Lui (în faţa Lui, în prezenţa Lui), nu este de ajuns ca ei să aibă o reputaţie în faţa oamenilor. Bineînţeles, trebuie să aibă o mărturie bună faţă de oameni, nu trebuie să aibă nimic scandalos în vieţile lor, dar asta nu e de ajuns. Ei trebuie să crească în faţa Lui, şi când creştem în faţa Lui, e aproape sigur ca vom fi dispreţuiţi de oameni.
Dacă suntem dispreţuiţi de oameni din cauza neroziei noastre şi a prostiei noastre, din cauza unui lucru prost pe care l-am făcut, nu avem nimic prin care să Îi aducem glorie Lui.
Sunt oameni care au o reputaţie proastă în faţa oamenilor din cauză că au făcut unele lucruri proaste, dar eu nu ma refer la asta. Isus nu a făcut lucruri proaste ca să aibă o reputaţie proastă, doar din cauza ca a lucrat pentru intregul consiliu Dumnezeiesc şi oamenii îl numeau un fanatic sau cine mai stie ce. Când a inceput să predice ascultarea, ei spuneau ca predica o evanghelie a faptelor. Aduceti-va aminte ca Luther s-a luptat pentru o salvare prin credinta, şi ei se sperie şi zic „hei, hei, nu vreau ca cineva să ma auda predicand o evanghelie a salvarii prin fapte, aşa ca voi incepe să vorbesc despre justificarea prin credinta”, de ce?
Nu pentru ca Dumnezeu ti-a spus asta, dar pentru ca ti-e frica să nu îţi peirzi reputatia.
Dumnezeu îţi spune „Las-o balta. Tu nu vrei să zidesti o biserica, tu nu vrei să plantezi corpul, tu nu eşti servitorul meu, tu servesti oamenii.”
Noi trebuie să traim în fata Lui Dumnezeu, şi să spunem „ Doamne, mie nu- mi pasa de ce spun oamenii din jur.
Nu-mi pasa dacă sunt urat.
Acela de care oamenii si-au ascunt fata, a fost urat şi oamenii nu l-au apreciat.”
Motivul este pentru ca lumea nu vrea să îl cunoasca pe Dumnezeu, majoritatea crestinilor nu sunt seriosi în privinta uceniciei radicale, am descoperit asta. Oamenilor le place să auda tot felul de mesaje cutremuratoare, dar ucenicia radicala cu ascultare totala de Dumnezeu unde imi predau vointa complet şi nu vreau să fac nimic care ma implineste pe mine, vreau doar să fac ce îl multumeste pe Tatal, când nu sunt interesat să multumesc o singura persoana pe fata pamantului, nu vreau să fiu onorat de oameni, nu vreau onoarea lor, nu vreau nimic, decat să îl multumesc pe Dumnezeu. dacă Dumnezeu va gasi oameni asa, va spun eu, ar putea face lucruri extraordinare. Eu cred ca El cauta oameni ca acestia, ochii Domnului se misca incoace si-ncolo chiar şi astazi, şi ii cauta pe cei a caror inima este perfecta în ochii Lui. El este puternic din partea acelor carora inima le este total dedata Lui, peste a caror inimi El are control complet.
Acum mulţi ani când aveam 25-26 de ani, poate chiar mai tanar, am citit o mica poezie care mi-a rasunat în inima, pe care mi-o repetam des : acestea sunt cuvinte ca şi când Dumnezeu ar fi vrobit din ceruri şi mi-ar fi zis „Il caut pe unul (pe un om)care va astepta şi va cauta mana mea chematoare şi ochiul meu. Care va lucra în maniera mea, lucrul pe care eu îl dau, şi lucrul pe care eu nu îl dau sa, fie
lasat să treaca. şi toata bucuria care imi va fi adusa, când voi gasi un om ca acesta, un om care imi va impli vointa, care e determinat să studieze mintea Stapanului Lui.”
Imi repetam asta de multe ori. Dumnezeu cauta pe cineva care asteapta şi cauta mana lui care cheama şi ochiul lui, care va lucra în maniera Lui, lucrul pe care El îl da, iar lucrul pe care nu-l da, oricat de atractiv şi oricat de mulţi oameni ii spun să îl faca, să îl lase să treaca pe langa. şi toata bucuria care ii e adusa inimii Lui când va gasi o aşa persoana, unul care ii va implini toata vointa, care e determinsat să studieze mintea stapanului lui.
Dragi frati şi surori, ma rog de voi, fiti asa. Domnul cauta oameni ca aceia.
Cand Domnul gaseste o persoana asa, e uimitor ce poate face cu o singura persoana umana.
NU exista limita.
E din cauza ca el gaseste atat de mulţi oameni cu inima impartita, care fac atat de multe lucruri, incat Domnul e limitat.
Imi aduc aminte ca am citit despre una din cele mai mari sfinte ale lui Dumnezeu, nu avea mare intelegere despre zidirea unei biserici, dar a avut o influenta extraordinara pentru mulţi mulţi oameni care au zidit biserica în secolul 20. Era o femeie mica, singuratica care traia intr-o biserica catolica din Franta, în secolul 16 – Madam Jeanne Guyon, acesta era numele ei.
Nimeni nu ar fi stiut de ea, dar incercarile prin care a trecut ea i-au dat o aşa revelatie despre Dumnezeu şi despre drumul crucii incat a inspirat mulţi oameni pentu multe secole.
M-am simtit atat de binecuvantat doar prin citirea biografiei ei. şi când Dumnezeu a vazut ca putea face un aşa lucru fantasic printr-o mica femeie necunoscuta din mijlocul Frantei, El s-a asigurat ca în acele zile când oamenii abia scriau carti, ca biografia ei va fi prezervata pentru oameni să citeasca în secolele 19 şi 20.
Este minunat!
Nu am timp să descriu cum a prezervat Dumnezeu biografia ei, este minunat.
Oricand, oriunde în lume printr-o persoana necunoscuta, Dumnezeu vede ca poate face un lucru aşa de patrunzator, incat prezerveaza acel lucru pentru a putea folosi marturia acelei persoane să ii binecuvinteze şi pe alţii.
Stiati?
Ea a fost cea care a inspirat un numar de oameni în secolul 20 cum ar fi Watchman Nee sau alţii, i-a inspirat ca acesta e drumul crucii. Dar ea obisnuia să zica lucruri ca: „ Imi era mai tare frica de o mica intepatura a constiintei mele decat critica tuturor fiintelor umane.” – o persoana care era, cu adevarat, atat de sensibila la vocea lui Dumnezeu.
Si vad ca Dumnezeu poate ridica pe cineva ca ea, şi prin secole, El a facut asta, a ridicat niste oameni necunoscuti care chiar vroiau să îl urmeze pe Dumnezeu. Ea chiar vroia să mearga drumul crucii în fiecare zi a vietii ei. A avut o casatorie extrem de dificila, cu un om extrem de neintelegator, destul de bogat care avea o servitoare să lucreze pt el, şi servitoare şi sotul s-au unit impotriva acestei sarace neveste, Jeanne Guyon, şi totusi ea i-a iubit şi i-a iertat. Va puteti imagina sotul dumneaoastra şi un servitor să se uneasca impotriva dumneavoastra? şi dumneavoastra totusi să ii iubiti şi să ii iertati zicand „Asta e ceea ce Dumnezeu a pregatit pentru mine.” Ea a ajuns la unele din cele mai fantastice revelatii Dumnezeiesti pe care le-am citit vreodata ! Uimitor!
A ajuns să îl cunoasca pe Dumnezeu intr-un mod foarte adanc, prin frangere. Acestia sunt oamenii pe care Dumnezeu ii foloseste: cei franti. şi eu cred ca aceasta este una din cele mai importante cereri dacă vrei să zidesti biserica. Ea a fost urata în propria-i casa, şi ea era aşa de grijulie să îl asculte pe Domnul şi în lucrurile micute, lucruri carora probabil nu le-ai da prea multa atentie.
Am auzit ca o data, regina Frantei mergea intr-o procesiune. Oamenii traiau în aceste apartamente inalte în Franta şi trecand tocmai prin fata ferestrei ei, Jeanne era foarte tentata să se uite pe fereastra să vada regina, dar ea a spus: „Acest lucru nu are nici o valoare spirituala. Numai pe Isus as vrea să îl vad trecand, eu nu vreau să o vad pe regina.”
