E final de an, dar și un nou început.
Privim în urmă, la tot ceea ce am primit de la Tatăl nostru în acest an, privim spre viața ce ne-a fost dăruită, la sănătatea ce o avem, la familia, locuința și toate bunurile materiale ce le-am primit, privim spre jobul nostru, spre prieteni, spre pacea din țară și libertate, spre toate binecuvântările primite și recunoaștem că favoarea și harul Său a fost peste noi.
Privim în urmă și punem în balanță tot ceea ce am învățat în acest an, tot ce am lăsat să treacă pe lângă noi și am pierdut, tot ceea ce puteam face mai bine, privim în urmă la persoanele pe care le-am fi putut ajuta mai mult, la momentele pe care le-am pierdut din cauza tristeții, a frustrărilor sau a dezamăgirii; privim în urmă la momentele nepetrecute cu cei dragi, la cuvintele de încurajare ce nu le-am spus mai des, la îmbrățișările ce nu le-am oferit celui ce avea nevoie; privim în urmă la timpul pierdut și neinvestit în cer, la relația noastră cu Hristos care ar fi trebuit să crească tot mai mult, la amânarea timpului de rugăciune și la cât de puțin I-am oferit lui Dumnezeu din noi și recunoaștem că într-adevăr puteam face mult mai mult.
Privim, acum la final de an la toate lucrurile din viața noastră, unii cu regret, alții cu bucurie, alții poate fără să conștientizeze că ne-a fost oferit un an întreg de binecuvântări și n-am știut să profităm la maxim de el, iar alții conștienți de harul ce le-a fost dat și recunoscători.
Privim înainte, la anul în care intrăm – nu știm cât ne este dat să trăim din el, dar ce spuneți dacă fiecare zi o trăim ca fiind ultima, dacă fiecare rugăciune pe care o vom înălța va fi din toată inima, dacă fiecare gest, fiecare vorbă vor fi spre slava lui Dumnezeu?
Viața noastră poate fi o aventură frumoasă, unică, senzațională, trăită la cel mai înalt nivel dacă o trăim cu Hristos în inimă în fiecare moment, dacă vom începe să privim fiecare zi ca un dar și vom trăi având Cuvântul înaintea noastră, strângându-l în inimă și trăindu-l, dacă vom fi disciplinați atât în viața spirituală cât și în cea fizică, dacă vom iubi la cel mai înalt nivel, dacă vom privi persoanele care intră în viața noastră ca oamenii trimiși de Dumnezeu pentru a ne bucura de ei și a-i binecuvânta, iar fiecare circumstanță oportunitatea de a crește și de a învăța ceva nou.
Haideți să luăm hotărâri noi care ne duc mai aproape de inima lui Dumnezeu, care ne fac să aducem bucurie celor din jur, hotărâri care fac din noi oameni care schimbă ceva în ceilalți doar prin simpla lor prezență.
Este un sfârșit pentru tot ce-a trecut, un sfârșit pentru tot ce ne-a durut și este un început pentru ceva mai bun, pentru cea mai bună variantă a noastră, este un început pentru a face lucrurile mult mai bine, pentru a face o diferență în locul în care ne aflăm!
Recunoscători venim înaintea lui Dumnezeu pentru acest SFÂRȘIT și cu dorința de a ne ajuta să devenim oameni după inima Lui în acest ÎNCEPUT!