O a doua cauză a ungerii lui Elisei a fost aceea că motivele lui erau pure. Slava lui Dumnezeu era singurul lui interes.
Acest lucru nu este menţionat în multe cuvinte, dar devine foarte evident pe măsură ce citim povestea vieţii lui. Nevoia era aşa de mare în poporul lui Dumnezeu şi blamarea Numelui lui Dumnezeu îl durea, aşa cum îl duruse pe Ilie înaintea lui.
Şi el tânjea să fie uns ca să împlinească o lucrare pentru Dumnezeu în acel ţinut prin care să îndepărteze ruşinea de pe Acel Nume glorios.
Motivele impure şi centrate pe sine sunt adesea cauza datorită căreia copiii lui Dumnezeu nu sunt unşi. Cei mai mulţi creştini sunt fericiţi dacă sunt drepţi în exterior, dar Dumnezeu caută adevărul în părţile dinlăuntru. El vede dacă suntem preocupaţi de slava Lui sau de propria noastră slavă. El vede dacă blamarea Numelui Lui ne răneşte sau nu. Dacă inimile noastre nu sunt împovărate şi îndurerate când vedem Numele lui Dumnezeu blamat în ţara noastră, în zilele noastre, atunci mă întreb dacă Dumnezeu ne va unge vreodată cât de cât.
În Ezechiel 9:1-6, citim cum Dumnezeu însemnează anumiţi oameni ca fiind în mod deosebit ai Lui. Aceia pe care i-a însemnat erau cei care plângeau şi gemeau la păcatele pe care le vedeau în poporul lui Dumnezeu. Aceştia constituie rămăşiţa lui Dumnezeu şi aceştia sunt cei pe care El îi unge – aceia ale căror inimi sunt preocupate de Numele Lui şi care caută să-L glorifice numai pe El.
Nici o iubire pentru această lume
Un al treilea motiv pentru ungerea lui Elisei a fost faptul că el nu nutrea nici un sentiment de iubire pentru această lume. Acest lucru a devenit evident în relaţia cu Naaman. Când acesta i-a oferit bani, el a refuzat să accepte vreo plată pentru minunea pe care o săvârşise.
Elisei nu avea nici un sentiment de iubire pentru această lume sau pentru bani. El nu a căutat câştigul personal în lucrarea Domnului.
Ghehazi, pe de altă parte, ne oferă un contrast izbitor. El era asistentul lui Elisei, întocmai cum Elisei fusese pentru Ilie. Şi dacă Elisei a putut primi o porţie dublă din duhul lui Ilie şi a continuat lucrarea lui Ilie, cu siguranţă şi Ghehazi ar fi putut deveni capabil să primească duhul lui Elisei şi să continue lucrarea lui Elisei.
Dar el nu a primit ungerea. În schimb, a primit lepră. De ce? Pentru că Dumnezeu i-a văzut inima. În ciuda tuturor acelor aparenţe exterioare de spiritualitate, exista adânc înrădăcinată în inima lui Ghehazi o dorinţă după câştigul personal. Poate că la început a intrat în lucrarea Domnului cu sinceritate, dar, foarte curând, a început să gândească în termenii avantajelor materiale. El a crezut că putea acumula atât bunăstare materială cât şi ungerea. Dar s-a înşelat. Mulţi lucrători creştini fac aceeaşi greşeală.
Fie ca Domnul să ne elibereze de vreo încercare de a folosi poziţia noastră sau lucrarea noastră, din orice biserică sau instituţie creştină, ca mijloc de câştig personal.
Un necredincios mi-a mărturisit odată observaţia lui potrivit căreia pare a fi chiar profitabil în zilele noastre să fii implicat în lucrarea creştină. Mi-a dat exemplul unui anumit lucrător creştin, care nu o dusese aşa de bine prin activitatea laică. Dar acum el avea din abundenţă. Primise o mulţime de bani din America. Şi-a construit o casă mare pentru el însuşi şi acum trăia în mare lux. Şi culmea tuturor acestora era că el se considera pe sine un evanghelic, având un loc asigurat în cer! Cu siguranţă astfel de oameni nu-I slujesc deloc lui Dumnezeu.
Fraţilor, când lucrarea creştină ne aduce profit material, trebuie să ne examinăm vieţile din nou să vedem dacă într-adevăr îl urmăm pe Isus. De obicei vom descoperi că nu.
Watchman Nee a spus că, dacă în umblarea noastră pentru Dumnezeu, nu este nici un cost implicat, nici un sacrificiu făcut, atunci trebuie să ne întrebăm serios dacă într-adevăr chemarea noastră a fost de la Dumnezeu.
Să ne întrebăm pe noi înşine dacă e vreun sentiment de iubire în inimile noastre pentru lume, pentru plăcerile, confortul şi bogăţiile ei. Dumnezeu nu ne poate unge dacă există aşa ceva.
O rămăşiţă biruitoare
Astăzi Dumnezeu caută în ţara noastră bărbaţi şi femei pe care să-i poată unge cu Duhul Lui – o rămăşiţă care este dispusă să plătească preţul pentru a primi şi păstra acea însărcinare cu putere.
Pentru noi, cei de astăzi, apele Iordanului simbolizează moartea spirituală care ne învăluie ţara prin lucrarea puterilor întunericului. Dumnezeu caută o rămăşiţă biruitoare în poporul Lui care să pătrundă prin ea şi să aducă viaţă din moarte. El caută oameni care vor folosi Numele Domnului Isus Hristos ca să pună pe fugă forţele vrăjmaşului şi care vor merge nestingheriţi prin orice obstacol; oameni care vor face o cărare prin fiecare Iordan şi care vor trasa o autostradă pentru Dumnezeul nostru în acest tărâm. Atunci vom vedea setea după reînviere în bisericile noastre, şi păgânii vor şti că Domnul nostru Isus Hristos este Dumnezeul adevărat.
Ungerea singură poate sparge jugul vrăjmaşului din ţara noastră (Isaia 10:27). Numele lui Isus ne-a fost încredinţat. Dar oare avem noi ungerea?
Oh, de-am înseta după puterea Duhului Sfânt în viaţa şi în lucrarea noastră, aşa încât să-L putem slăvi pe Dumnezeu, să împlinim voia Lui şi să aducem împărăţia Lui.
Fie ca El să găsească în mijlocul nostru mulţi dispuşi să plătească preţul pe care-l presupune transformarea în oameni ai lui Dumnezeu, sfinţi, smeriţi şi unşi.
* fragment din cartea „Oamenii necesari Lui Dumnezeu” de Zac Ponnen
