La începutul anului 1961, pe când lucram la Baza Navală din Bombay, am văzut un acordeon în vitrina unui magazin de muzică. M-am gândit să îl cumpăr şi să învăt sa cânt la el. Ştiam însă că fiind un copil al lui Dumnezeu ar trebui să caut voia lui Dumnezeu în toate lucrurile mari şi mici. Aşa că m-am rugat şi am căutat voia lui Dumnezeu.
Însă nu ştiam cum să găsesc voia lui Dumnzeu în astfel de lucruri. Aşa că l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea un semn. I-am spus că dacă preţul acordeonului era până într-o anumită sumă, atunci voi presupune că era voia Lui să îl cumpăr. Dacă costă mai mult decât acea sumă, atunci voi presupune că Dumnezeu nu doreşte ca eu să-l cumpăr.
Din moment ce eram foarte dornic să cumpăr acordeonul, am sperat cu nerăbdare că va costa mai puţin decât preţul pe care-l menţionasem Domnului.
Însă preţul minim pentru care magazinul era dispus să îl vândă era puţin peste suma pe care o menţionasem eu lui Dumnezeu. Am început să mă gândesc la o mulţine de factori. În primul rând, aveam cu mine destui bani să-l cumpăr. În al doilea rând, guvernul interzisese importul de acordeoane şi acesta ar fi fost probabil ultimul acordeon disponibil în magazinele din Bombay.
În al treilea rând, doream să învăţ să cânt la acest instrument doar pentru a-l folosi în adunările creştine.
Însă toţi aceşti factori au fost anulaţi de faptul că I-am cerut lui Dumnezeu un semn şi semnul nu a fost împlinit. Aşa că am hotărât să nu cumpăr acordeonul şi am ieşit din magazin. Am fost dezamăgit că nu am putut avea acordeonul, dar fericit că am ascultat de Domnul.
Câteva zile mai târziu, mărturiseam despre Hristos unuia dintre colegii mei necreştini. Mi-a pus o întrebare din Biblie la care nu am ştiut răspunsul. Am fost ruşinat de faptul că deşi eram creştin nu ştiam răspunsul la ceva din Biblie. M-am întors în camera mea şi m-am decis să studiez Biblia în întregime, astfel încât după aceea, voi şti răspunsul la orice întrebare pentru care exista un răspuns în Biblie.
Din momentul în care am primit siguranţa mântuirii mele în 1959, am descoperit o dorinţă în mine să citesc Cuvântul lui Dumnezeu zilnic. Mai întâi de toate, am decis să citesc Biblia rapid de la un capăt la celălalt şi am făcut aceasta timp de 6 luni. Am înţeles foarte puţin din ceea ce am citit însă credinţa mea era întărită prin orice citeam. Dar nu eram un student profund al Cuvântului.
Însă acum, studiul Cuvântului lui Dumnezeu a devenit pasiunea mea. Am început să petrec ore întregi cu Biblia, zi şi noapte, în timpul meu liber. Am economisit câţiva bani şi am cumpărat o Concordanţă pentru Tineri pe care am folosit-o să studiez apariţia diferitelor cuvinte în Biblie. Foarte curând, eu, care nu cunoşteam mai nimic despre Biblie, am început să înţeleg adevăruri profunde din Scripturi.
Apoi, am realizat de ce Dumnezeu nu a vrut ca eu să cumpăr acel acordeon. Dacă l-aş fi cumpărat, aş fi petrecut multe ore învăţând să cânt la el cât mai perfect. Şi cum toţi muzicienii ştiu foarte bine, nu există sfârşit la a învăţa să cânţi perfect la vreun instrument. Acesta este o preocupare nesfârşită. Aş fi devenit un sclav al acordeonului.
Destul de interesant, şase ani mai târziu am avut ocazia să cumpăr un acordeon de la cineva care mi l-a vândut mie. Însă acum devenisem deja aşa de devotat Cuvântului, încât acordeonul nu a putut să pună stăpânire pe mine. El era sclavul meu.
Nu am devenit niciodată un muzician specialist, pentru că Dumnezeu a avut ceva mai bun pentru mine, ce eu nu ştiusem în 1961. Astăzi sunt atât de mulţumitor că sunt un învăţător biblic şi nu un muzician, şi că mi-am petrecut viaţa studiind Biblia şi nu muzica. Sunt mulţi creştini muzicieni buni, dar nu mulţi învăţători biblici care au ungerea.
