Scriu cuvintele astea fiind destul de afectat în acest moment. Sunt afectat de numărul crescând de cazuri de abuz sexual consiliate în ultima vreme. O consiliere teribil de grea și obositoare, o consiliere care cere multă muncă și lucru de chirurg uneori. O consiliere care nu are cum să nu te afecteze cu toată dezvoltarea personală pe care o ai. O consiliere în care măcar parțial trăiești durerea celor abuzați și simți rănile lor, în care plângi după ce îți iese clientul sau clienta pe ușa cabinetului.
În același timp o consiliere binecuvântată a vindecării, tămăduirii și veștii bune. Un timp în care persoana respectabilă zăvorâtă în cușca vinovăției și rușinii începe să pășească singură afară, să tragă cu poftă aer în piept și să cerceteze împrejurimile. O vindecare a Mântuitorului care învăluie victima în iubirea Sa și îi tămăduiește rănile.
Victimele abuzului sexuale sunt cu adevărat oameni respectabili chiar dacă prin comportamentul lor adesea nu arată asta. Comportamentul unor astfel de persoane este de obicei la extreme, fie din încercarea de a se ascunde fie din încercarea de a se păzi. Sunt adesea tentați să caute iubire otrăvită, să sară din relație în relație, să fie inconsecvente și rămână imature, blocate la faza dezvoltării la care a început abuzul. Asta le face de multe ori antipatice, dure și neprietenoase sau dimpotrivă ușuratice.
Pentru acele persoane care au trecut printr-o astfel de traumă, și știu că nu sunt puține, am câteva cuvinte.
Ceea ce ți s-a întâmplat nu te definește. Ai fost abuzat sau abuzată, asta nu înseamnă nicidecum că trebuie să rămâi o victimă, că toată viața trebuie să rămâi cu mentalitatea de victimă. Ești o persoană cu adevărat valoroasă și respectabilă. Nu trăi cu gândul că mereu vei fi victimă, asta nu este adevărat. Poți realiza lucruri mari, poți scăpa de jugul acestei robii.
Nu ești vinovat/ă pentru abuzul de care ai avut parte. De cele mai multe ori abuzatorul transmite direct sau indirect victimei ideea că ea a provocat ceea ce s-a întâmplat, transmite mesajul că victima e cauza abuzului, dar vestea bună este că asta e fals. Nu ești vinovat/ă pentru abuzul sexual de care ai avut parte. Nimic și nimeni nu are dreptul de a abuza pe altcineva indiferent de motiv.
Abuzul trebuie abordat ca să poată fi vindecat. In astfel de cazuri trecerea timpului nu vindecă. Negarea nu vindecă. Ignorarea nu vindecă. Vindecarea e un proces delicat și adesea dureros dar asemenea unei operații chirurgicale aduce vindecarea rănilor.
Abuzul sexual de care ai avut parte sau violul nu te face vinovat/ă înaintea lui Dumnezeu. Aici e foarte delicat subiectul pentru că abuzurile care au loc pe o perioadă mai mare de timp implică și o colaborare și cooperare între victimă și abuzator, dar această colaborare e una ce nu poate fi imputată victimei. Te rog să nu crezi că Dumnezeu e supărat pe tine din cauza asta. El te iubește și te vrea vindecat/ă. El vrea ca tu să realizezi că ești unic/ă și special/ă. Vrea să conștientizezi că te iubește așa cum ești și că vrea să te ridice. Va fi alături de tine pentru a-ți oferi vindecare și putere.
Răzbunarea nu rezolvă nimic. Știu că uneori fierbi de mânie sau te topești de neputință când realizezi ce nedreptate ți s-a făcut dar răzbunarea nu rezolvă nimic. E regretabil că abuzatorul nu se pocăiește de răul făcut, dar să-ți faci singur/ă dreptate nu e o soluție deloc productivă. Știu că e delicat mai ales când abuzatorul e fratele, tatăl, unchiul sau altcineva foarte apropiat da nu te răzbuna. Ocupă-te de tine că ai mult de lucru ca să scapi din cușca aceasta. După ce ți se vindecă rănile nu vei mai simți nevoia să te răzbuni.
Nu ține ascuns ceea ce ți s-a întâmplat. Asta e iar foarte delicat, ca de altfel tot ce înseamnă subiectul abuzului sexual, dar oamenii care au făcut astfel de fapte trebuie neapărat să fie confruntați cu faptele lor, primind astfel șansa să se pocăiască. Nu spun nicidecum că trebuie mărturisită o astfel de experiență public sau oricui, ci că o astfel de situație nu trebuie tăinuită: o tăinuire de cele mai multe ori poate însemna condamnarea altor oameni la același tratament ca al tău. Confruntarea trebuie realizată neapărat conform scripturii dar aici nu putem respecta primul pas „între tine și el” ci e nevoie de prezența unei terțe persoane.
Abuzul sexual e o crimă oribilă. O faptă care aduce numai rău, o faptă care de regulă afectează persoana generațional, care se transmite copiilor mai departe sub diferite metode. Abuzul sexual trebuie descoperit și scos la iveală chiar dacă asta înseamnă răscolirea de biserici întregi. Cred c u tărie că abuzatorii trebuie să se pocăiască și pot fi iertați de sângele Mântuitorului dar mai cred și că ei nu trebuie sub nici o formă să slujească în poziții publice sau care implică relaționarea îndeaproape cu posibile victime. Dar despre asta în viitorul apropiat cu mila și îngăduința Bunului Dumnezeu.
Nu uita: ești respectabil/ă, ești nevinovat/ă de ceea ce ți s-a întâmplat. Nu uita că poți fi vindecat/ă, Dumnezeu te așteaptă ca să te vindece. Nu sta în cușca rușinii că nu se merită. Dumnezeu e cel ce îți va oferi putere și bucurie. Curaj!
