Cu toții am dori ca Domnul Isus să ne laude și să spună că avem o credință mare. Sutașul roman nu făcea parte nici din biserică, nici din popor. Câteodată din cele mai neașteptate locuri Dumnezeu scoate oameni care să-L slujească cu credință mare.
Pentru o credință mare trebuie să-L recunoști pe Isus Hristos ca Domn. Sutașul putea să vadă în El un zeu, oricum se închinau la destui. Putea să creadă că ar fi vreun prooroc sau vreun învățător. Totuși, a crezut că Isus este Domnul. Pentru tine cine este Isus?
Pentru o credință mare trebuie să te smerești. Oricare din noi L-am fi primit în casa noastră pe Isus fără să stăm mult pe gânduri. Sutașul s-a simțit nevrednic. S-a uitat la el și a văzut ce mic e. S-a uitat la Hristos și L-a văzut pe Dumnezeu. Nici măcar nu s-a simțit vrednic să meargă cu El câțiva pași.
Pentru o credință mare este nevoie doar de un cuvânt. De cele mai multe ori, ne rugăm și accesorizăm rugăciunea noastră cu vorbe frumoase, o prezentăm învăluită în cele mai meșteșugite gânduri, dar, o credință mare are nevoie doar de o vorbă de la Hristos. Sutașul a cerut de la Isus doar un cuvânt. Să-L rugăm pe Dumnezeu să zică un cuvânt în dreptul familiei noastre, în dreptul problemelor, în dreptul neputinței sau a bolii… Poate chiar și un cuvânt în dreptul țării…
O credință mare este însoțită de slujire. Dumnezeu nu ne vindecă să mergem la plajă sau să nu facem nimic. S-a atins de soacra lui Petru și imediat aceasta a început să le slujească. Orbul vindecat a mers după Isus. Dorca, a fost înviată pentru că a avut o credință în mișcare și făcea ceva.
Sutașul roman nici măcar nu s-a rugat pentru el ci pentru robul lui. Parcă avea ceva din Hristos care s-a rugat pentru noi.
Credința este o alegere pe care o exercităm în fiecare zi, dar este și un dar de Sus. E cu atât mai mare cu cât o practicăm mai mult.
O credință mare e specială, dar o poate avea fiecare din noi. Vrei să o ai și tu?
