Dimensiuni ale unei noi reforme în Biserică

Emisiunea „Calea adevărul și viața”, realizat de Tudor Pețan, invitat: prof. dr. Buni Cocar.

Ce semnificație are Reforma de acum 500 de ani pentru noi azi?

Martin Luther a fost un călugăr, un profesor catolic, care nu și-a găsit acolo calea, nu a găsit pacea acolo. A făcut o sumedenie de ritualuri și canoane, dar nu și-a găsit alinarea sufletului. Dar Dumnezeu i s-a revelat cu versetul: „cel neprihănit va trăi prin credință”. Pornind de la acest verset biblic, a privit la starea Bisericii din vremea lui și a comparat-o cu Cuvântul lui Dumnezeu. El a fost cel ce a lansat acea frumoasă expresie: „Doar Scriptura” (Sola Scriptura), revelația lui Dumnezeu. Pentru vremea de atunci era absolut necesară o întoarcere la Biblie chiar dacă însemna un cost mare – Luther și-a pus viața în joc, mulți oameni au fost treziți, s-au uitat spre el și au recunoscut că are dreptate și că s-au depărtat de Scriptură. Depărtându-te de Scriptură, te depărtezi de Dumnezeu. Era necesară o întoarcere la Scriptură.

Luther a repus în prim plan niște principii care erau acolo, dar acoperite de vreme și tradiții. Luther a repus Cuvântul la locul lui. Dumnezeu s-a folosit de El, Luther a tradus Biblia pe limba oamenilor obișnuiți, ceea ce a însemnat o revoluție.

Faptul că s-a petrecut această schismă, despărțire, nu a fost bine, dar s-a întâmplat. E fantastic de greu să reconciliezi lucrurile – mereu s-au despărțit creștinii. Însă am fost la o biserică în care fiul s-a despărțit de tatăl, amândoi pastori, mergând pe un drum mai conservator sau mai charismatic. Când a îmbătrânit, tatăl a spus: A fost nevoie, în economia lui Dumnezeu, și de o astfel de biserică, ce poate atinge suflete aflate într-o altă situație, cu alte așteptări, care n-a făcut decât să completeze lucrarea lui Dumnezeu cu mai multe modalități de expresie sau slujiri sau daruri.

Cum ați caracteriza perioada actuală a Bisericii, din jurul anilor 2000?

Îmi place momentul primilor apostoli. Îmi place și momentul Luther și momentul Azusa, dar ambele cu mici rezerve. Dar acum, din nefericire, nici momentul Azusa nu se poate repeta, fiindcă deja și-a trăit cursul, nici Luther nu se mai poate reedita. Cred că acea chemare din Apocalipsa, de a te întoarce la dragostea dintâi, înseamnă de fapt întoarcerea la faptele primei Biserici, la starea primei Biserici din Ierusalim, la care putem privi ca model, la dragostea ei faptică. La fel ca David, care i-a slujit pe cei din generația lui după voia lui Dumnezeu. Dacă ne întoarcem la planul lui Dumnezeu, acesta se va transforma întotdeauna în dragoste de oameni, iubire pentru lumea pierdută sau interes pentru câștigarea sufletelor pentru Dumnezeu.

Dragostea dintâi conține totul – și rugăciunea, și dragostea frățească, și frângerea pâinii, și învățătura Domnului Isus. Foarte mulți consideră că e vorba de dragostea lor personală dintâi când erau copii în credință, dar de fapt e vorba de dragostea dintâi a Bisericii. Biserica a început ca din tun în ziua de Rusalii, când s-au unit grupul de ucenici care așteptau în Ierusalim cu Duhul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu a fost peste ei și impactul lor a fost fenomenal. Nimeni nu a făcut totul, orice Reformă a dus unele lucruri mai departe, dar a pierdut câte ceva pe drum, nu s-a dus suficient de departe.

Nu cred că vreodată a avut loc o revoluție a dragostei creștine, așa cum s-ar fi cuvenit. Ne-am bătut cu pumnul în piept că știm mai bine, suntem mai speciali sau că l-am înțeles mai bine pe sfântul Pavel, dar nu am lăsat să curgă dragostea lui Dumnezeu autentică, jertfitoare. Am fost foarte selectivi, doar cu ai noștri. Biblia spune să faci bine la toți, mai întâi la frații de credință pentru că pe aceștia îi cunoști, nu neapărat că sunt ei speciali. Sunt frații pentru care a murit Hristos, cu care trebuie să colaborez și de care depinde oarecum progresul meu, dar ar trebui să-i tratez pe toți cum l-aș trata pe Isus.

Dumnezeu a rânduit în Biserică diferite slujbe și trebuie să cred că acestea sunt pentru toate vremurile. Prorocii sunt absolut necesari – când nu e descoperire, poporul e fără frâu. Am acceptat evangheliștii, păstorii și învățătorii sunt acolo, trebuie să primim toată gama de apostoli, proroci, învățători, păstori și evangheliști pe care Dumnezeu a rânduit-o. Trebuie să ne lăsăm echipați de toate aceste funcții, slujbe și daruri din Biserică, în vederea slujirii.