Eu m-am născut să nu mor niciodată
Eu m-am nascut sa nu mor niciodata
Si daca totusi, zilnic, moare-n mine
O particica, Doamne pentru Tine
E ca sa-mbrac adevarata viata!
Caci Tu ai vrut sa fiu, Parinte-asa,
Nu pentru ca sunt eu, nespusa piatra rara,
Ci pentru ca-n fiinta mea precara
Ai pus un strop din maiestatea Ta.
Eu m-am nascut sa fiu o marturie,
Caci litera nu are-n ea putere,
Ci Duhul Tau, nepotolit se cere
Sa locuiasca-ntr-o-ntrupare vie.
Dar ca s-ajung doritul tau exemplu
Iti daruiesc intreaga mea faptura,
S-o curatesti de tot ce este zgura
Si s-o preschimbi in stralucitu-Ti Templu.
Eu m-am nascut sa plang cu cel ce plange
Si sa-mi iubesc si fratii si dusmanii,
Dar teama-mi e ca zilele si anii
Sa ii ajung pe toti, nu mi-ar ajunge.
Caci scurta e umblarea pamanteasca
Si-n trupul meu e mare neputinta
Dar stiu ca ai sa-ti Tii fagaduinta
Si-o sa-mplinesti tot ce o sa-mi lipseasca.
Eu m-am nascut sa stiu ce-i rau si bine,
Si mii de ani am cautat raspunsul
Dar tot atat m-am intalnit cu plansul…
Pana-ntr-o zi, cand am sosit la Tine.
Si cand mi-ai spus cuvintele nespuse
Ce-au impletit durerea cu dojana,
Tamaduind in mine toata rana
Tu m-ai atras de partea Ta, Isuse.
Eu m-am nascut sa aflu-n mine pretul
Ce s-a platit in locul meu pe cruce
Si-oriunde-n lume pasii ma vor duce
Sa-ti fiu pe totdeauna cantaretul.
Prin orice biruinte si infrangeri
Struneste-mi harfa cum iti place tie,
Cand voi ajunge-n sfanta-mparatie
Sa pot canta in corul Tau de ingeri…
(Traian Dorz)
