Când ucenicii i-au spus lui Toma că L-au văzut pe Domnul, acesta n-a crezut până nu avea să-L vadă personal. Credința în Hristos nu se bazează pe experiențele altora ci pe experiența ta cu Dumnezeu. Trebuie să-L vezi pe Hristos prin ochii credinței tale, nu prin credința altuia.
Dumnezeu nu mântuiește la grămadă, neamuri de oameni, congregații, culte, adunări și biserici. El mântuiește pe fiecare om în parte care crede în El și care face voia Lui. Toma a văzut și a crezut. Noi n-am văzut pe Hristos în carne și oase dar am crezut și suntem fericiți.
Fericirea nu depinde de câte lucruri ai ci de cât Dumnezeu ai în tine. De câte lucruri deți sau de valoarea lor, depinde doar superficialismul și curentul aferent. Învierea lui Isus schimbă vieți iar dacă ai crezut în învierea Lui trebuie să îți schimbi felul în care trăiești.
Nu poți crede ceva și să rămâi impasibil la ceea ce crezi. Semnul cuielor din mâinile și picioarele lui Dumnezeu dovedește că pentru credința mea a alergat Isus, mânat de o dragoste de neînțeles pentru îngeri și pentru unii oameni deopotrivă.
Dacă crezi în învierea Lui Hristos și ești neschimbat, e religie. Dacă crezi în învierea lui Hristos și ființa ți s-a transformat prin înnoirea minții, e credință autentică.
Când Toma L-a văzut pe Isus cel răstignit, înviat, a realizat că singurul Domn și Dumnezeu adevărat poartă semnele cuielor și rănilor. Hristos devenise Hristosul lui și Dumnezeul lui.
Dacă inima îți spune ca și a lui Toma, Domnul meu și Dumnezeul meu, când va sosi vremea vei auzi pe Dumnezeu cum te cheamă în bucuria Lui.